®Mediatorul cărţii

Petru Fagaras - Vise

2010-12-23T09:54:00.000-08:00

"Existenţa noastră raportată la raţiune nu se împarte niciodată exact, restul care rămâne este minunat. Doar inima înţelege, esenţialul scapă privirii." (Goethe)

Poezia este o formǎ de autocunoaştere şi de re-gǎsire dincolo de învelişul cuvintelor, în lumina izvorâtǎ din cǎutarea conştientǎ a sensului existenţei noastre. Risipirea în curcubeu este o alegere conştientǎ a poetului Petru Fǎgǎraş, o cǎlǎtorie reuşitǎ de sondare a inconştientului, pentru aducerea în lumina prezentului a sensului atemporal al iubirii conştiente. Cǎlǎtoria inimii deschise, întru cǎutarea adevǎrului revelat, este o expresie a stǎpânirii contrastului complementar dintre cunoscut şi necunoscut, conştient şi inconştient, luminǎ şi întuneric cu frâul colorat al curcubeului – punte ce leagǎ şi desparte totodatǎ timpul şi spaţiul prin cunoaşterea noastrǎ exteriorǎ şi cea interiorǎ, între lumea celor vǎzute şi cea a celor nevǎzute.

Traducerea în limba francezǎ a nouǎ poeme (Cǎutǎri, Priviri, Speranţa mea, Mister, Cǎlǎtor, Destin, Dorinţǎ, Iubire, Suflet), cu titluri sugestive pentru profesiunea de credinţǎ consimţitǎ a poetului Petru Fǎgǎraş din aceastǎ primǎ apariţie în volum, se doreşte a fi, dincolo de bucuria începutului unei colaborǎri pentru medierea interlingvisticǎ a mesajului poetic, o cǎutare a unitǎţii cunoaşterii în diversitatea formelor şi sensurilor pe care le îmbracǎ cuvântul în toate limbile pǎmântului, cunoaştere segmentatǎ de paradigmele universale reunite în tematica volumului (iubirea, timpul, spaţiul, paradoxul etc) şi mediatǎ de sufletul sensibil şi spiritul nobil al poetului.

Mediatorul cartii,
Prof. Virginia Smărăndiţa Brăescu

Pe calea stelei - Spectacolul de Craciun oferit de membrii Cenaclului literar "Lucian Blaga" din Sebes

2010-12-02T22:42:00.000-08:00

COM-PASIUNE

2010-11-28T12:14:00.000-08:00

Minunea
Asteptata
Tradeaza
Rabdarea
Interioara
Cautand
Exprimarea
Adevarului

Darul
Intuitiv
Vorbeste
Iluminand
Necunoscutul
Atemporal

Virginia – Smǎrǎndiţa Brǎescu
28 noiembrie 2010

Pianista Lorène de Ratuld în concert, la Oneşti

2010-10-28T10:51:00.000-07:00

Joi, 28 octombrie 2010, pianista Lorène de Ratuld a concertat la Oneşti. Evenimentul a fost organizat de Centrul Cultural Francez din Iaşi în parteneriat cu Primǎria Municipiului Oneşti, Biblioteca Municipalǎ „Radu Rosetti”, Academia de Muzicǎ „Gheorghe Dima” Cluj-Napoca, Facultatea de Muzicǎ Piatra Neamţ.

In program : Claude Debussy, Maurice Ravel, Nadia Boulanger, Karol Beffa

Programul concertului prezentat de interpretǎ a avut douǎ pǎrţi.
Partea I : Privire cǎtre dansurile vechi
Partea a II a: Cǎtre o cale nouǎ

A fost o searǎ de vis... Felicit organizatorii si mulţumesc reprezentanţilor instituţiilor partenere din Oneşti cǎ au fǎcut posibil acest concert de excepţie în comunitatea noastrǎ! Dupǎ concert, d-na Lorène de Ratuld a acordat un interviu pentru postul local Radio Kit.

Pentru mai multe informaţii despre concertele pianistei Lorène de Ratuld, puteţi consulta site-ul personal al pianistei:

http://www.lorenederatuld.com

Radio Connect FM

2010-09-24T12:10:00.000-07:00

La Radio Connect FM impreuna cu Dana Lungu... in emisiunea "Alb si Negru", 21 septembrie 2010

RE-GĂSIRE

2010-09-23T13:22:00.000-07:00

Fereastra
Este
Mirarea…
Eliberatǎ,
Inveti
Ascultarea…

Dincolo
Intrebi
Ne-cuvintele

Oriunde
Gândul
Liniştit
Intuieşte
Ne-cunoscutul
Dǎruindu-ţi
Aşteptarea…

Toate
Anotimpurile…

Virginia – Smǎrǎndiţa Brǎescu
22 septembrie 2010

RAMON DE BASTERRA - OPERA LUI TRAIAN

2010-09-14T16:23:00.000-07:00

Dacă vrei să ştii cum era percepută imaginea
României de la începuturile fiinţării ei ca popor
până la Marea Unire, vino la o lansare a unei cărţi de excepţie:

OPERA LUI TRAIAN

(Prima carte despre România în limba spaniolă)
de RAMON DE BASTERRA (Diplomat spaniol, poet, martor la Unirea din 1918)

Conferenţiază: Prof. univ. dr. Carmen BULZAN, traducătorul cărţii

Vineri, 17 septembrie 2010
Muzeul de la Sarmizegetusa

MUZICA SFERELOR

2010-09-12T12:24:00.000-07:00

Radianţa
Aurei
Puterea
Sufletului
Oglindeşte,
Dǎruind
Inspiraţia
Aşteptatǎ.

Timpul
Respirǎ
Adevǎrul
Notelor
Dǎruite.
Asculţi
Fericit
Intreruperea.
Rǎspunsul
Irupe
Liniştea,
Orientând
Re-naşterea…

Virginia – Smǎrǎndiţa Brǎescu
12 septembrie 2010

CǍLATORIA PRIN VǍZDUH

2010-09-08T11:32:00.000-07:00

Vezi
Acum
Momentul
Aşteptat

Liniştit
Asculţi

Ultima
Literǎ
Trecerea
Ilumineazǎ
Mǎrturisind
Adevǎrul

Pacea
Odinioarǎ
Avea
Rareori
Timpul
Adjudecat.

Virginia – Smǎrǎndiţa Brǎescu
8 septembrie 2010

IDENTITATE

2010-09-07T20:07:00.000-07:00

Credinţa
Adevǎratǎ
Linişteşte
Cǎlcâiul.
Ahile
Iubeşte
Uimit
Libertatea.

Lacrima
Uitatǎ
Izvorǎşte…

Aşteptând
Harul,
Inaintezi
Liniştit,
Eliberat…

Virginia – Smǎrǎndiţa Brǎescu
8 septembrie 2010

AUTOCUNOASTERE

2010-09-06T14:14:00.000-07:00

Cobori
Uşor…
Vocea
Insufleţitǎ
Noaptea
Timpului
Escaladeazǎ.

Descoperi
Intuitiv,
Neumblate,
Cǎrǎrile
Orizontului
Lǎuntric
Odinioarǎ…

Este
Strǎinul
Tǎu
Interior.

Virginia – Smǎrǎndiţa Brǎescu
6 septembrie 2010

SINCERITATE

2010-09-04T22:17:00.000-07:00

Timpul
Elegant…

Inima
Unitǎ
Bate
Eliberând
Secundele
Cunoaşterii.

Dincolo
Izvorǎşte
Ne-cunoscutul.

Timpul
Oricum
Aleargǎ…
Trǎieşte
Acum!

Indrǎzneşte!
Neînfricatǎ,
Inima-ţi
Mǎrturiseşte
Adevǎrul.

Virginia – Smǎrǎndiţa Brǎescu
4 septembrie 2010

Revista Medierea nr. 2

2010-08-27T13:18:00.000-07:00

ISSN 1844-9190
Editura: Editura Universitara
Anul publicării: 2010
Ediţia: III
Pagini: 97
Format: A4
Categoria: Revista "Medierea"
Preţ: 30,00 lei
Comanda aici

La Editura Universitara, a aparut cu sprijinul Juridice.ro si MEDIARCOM, numarul 2 al Revistei Medierea, publicatie despre mediere si ADR adresata specialistilor din domeniul solutionarii conflictelor, consumatorilor serviciului de mediere si celor interesati de solutionarea alternativa a disputelor. Publicatia apare trimestrial, sub egida Uniunii Nationale a Mediatorilor din Romania.

Din cuprins:

* Interviu acordat Revistei Medierea de catre doamna Anca Elisabeta Ciuca, Presedinte al Consiliului de Mediere
* Scara Conflictului – “SIG SCALE” – drd. Sustac Zeno, drd. Ignat Claudiu
* Medierea in cauzele civile. Aspecte practice legate de activitatea judecatorului – jud. asist. univ. Loreley Mirea
* Medierea in disputarea custodiei minorilor – mediator autorizat, psiholog, Borlean Camelia-Anca
* Medierea la nivel international – av. drd. Cristina Candea, drd. Ruxandra Serescu, av. Andreea Samoschi, av. Florin Butnariu
* Medierea, o modalitate alternativa de solutionare a conflictelor in domeniul protectiei consumatorilor – mediator, Director Executiv Centrul Avocatilor Mediatori Alina Gorghiu, mediator, Vicepresedinte Centrul Avocatilor Mediatori Manuela Sirbu
* Strategii de mediere in managementul si leadershipul educational – profesor formator Virginia – Smarandita Braescu
* Etapele procesului civil in care partile au posibilitatea recurgerii la mediere(I) – mediator Fanuta Lisman
* Zeno Sustac in dialog cu judecatorul Cristi Danilet, Vicepresedintele judecatoriei Oradea
* Medierea divortului – mediator Claudia Elena Ignat
* Utilitatea introducerii disciplinei Medierea in programa de invatamânt universitara – mediator Daniela Bobaru
* Medierea intre necesitate si compromis – avocat drd. Cristina Candea, avocat Crinuta Galesanu, avocat Andreea-Beatrice Samoschi, avocat Florin Butnariu, avocat Ovidiu Florea
* Despre mediere si mai ales despre mediatori – mediator autorizat Ionut Novac
* Medierea intre etica si morala – ing. mediator autorizat Catalin Galita
* Medierea in cazul infractiunilor in care actiunea penala este pusa in miscare la plangerea prealabila – mediator Nicolae Dediu
* Modele teoretice si practice de mediere a conflictelor in scoala – consilier psihopedagog Zaharia Oana-Paula
* Medierea o solutie eleganta, eficienta, confidentiala de solutionare a conflictelor prin consens in mediul de afaceri – mediator Daniela Maria Sirbu
* Promovarea activitatii de mediere – Codruta Diana Simionescu
* Raspunderea disciplinara a mediatorilor – drd. Claudiu Ignat, drd. Zeno Sustac
* Dezbatere – Revista Medierea – Care este produsul finit al muncii mediatorului? – Mariana Zainia
* Dezbatere – Revista Medierea – Calitatile mediatorului – dr. Elena Bustea, Vicepresedinte UNMR

>> detalii aici

PARADIGMĂ

2010-08-26T21:58:00.000-07:00

Simţi
Uimit
Fericirea
Lǎuntricǎ.
Eşti
Tu

Spirit
Inalt

Sufletul
Purificat
Inspirǎ…
Respirǎ…
Innobilat
Tandreţea…

Virginia – Smǎrǎndiţa Brǎescu
26 august 2010

PURIFICARE

2010-08-25T21:19:00.000-07:00

Fericirea
Lǎuntricǎ
Aprinde
Candela
Adevǎrului
Roşu
Aprins.

Divinul
Interior
Ne-atins.

Sufletul
Oriunde
Ajunge
Respirǎ…
Eternitatea…

Virginia – Smǎrǎndiţa Brǎescu
25 august 2010

MARGINEA

2010-08-24T10:19:00.000-07:00

Liniştea
Interioarǎ
Ne-liniştea
Intre lumi
Albia ta.

Oriunde
Rǎsǎritul
Iubeşte
Zǎrile.
O altǎ lume
Ne-ştiutǎ
Te aşteaptǎ
Undeva.
Liniştitǎ,
Urci cu credinţǎ,
Iubind viaţa...

Virginia – Smǎrǎndiţa Brǎescu
24 august 2010

Mediatorul cartii la Radio Kit - 12 august 2010

2010-08-12T06:48:00.000-07:00

In direct la Radio Kit (http://www.radiokit.ro) impreuna cu Lidia Buna

12 august 2010

DISCUL SOLAR

2010-08-10T15:16:00.000-07:00

SARMIZEGETUSA

Grãieşti

Acum

Nu

Doar

Un

Limbaj

Din

Inima

Neînfricatã

Izvorãsc

Noi

Inţelesuri

Minunatã

Aventurã!

Virginia – Smãrãndiţa Brãescu© Mediatorul cãrţii

10 august 2010

Traduceri din poeziile membrilor Cenaclului literar "Lucian Blaga" din Sebeş

2010-08-06T13:59:00.000-07:00

Dragi prieteni,

deschid cu aceste versuri seria traducerilor din poeziile membrilor Cenaclului literar "Lucian Blaga" din Sebeş şi vǎ anunţ totodatǎ cǎ pregǎtim lansarea în parteneriat a celei de-a II a ediţii a Concursului literar "Timpul iubirii - Prieteni de suflet". Detalii în curand pe http://lucianblaga-sebes.ning.com/ şi http://mediatorulcartii.blogspot.com. Vǎ aşteptǎm cu drag alǎturi de noi!

MARIA - CORNELIA POSTESCU

TAINA

(din volumul Zǎpada inorogului, editura ALTIP, Alba Iulia, 2010)

Zăvoare grele cad, zi de zi,
peste tainele ce le aduni –
prizoniere, în inima ta.
Le ascunzi de ochii iscoditori
ce-ţi disecă sufletul
cu bisturie de nepăsare.

Inima e tot mai obosită,
tot mai grea, sub povara tainelor.
Drumul, bătrân de timp,
îţi numără paşii –
tot mai rari, mai şovăitori.

Ultimul pas, în ultima clipă
a ultimului ceas...
În faţa ta – închisă,
fără lacăte şi zăvoare,
stă, neclintită, nemăsurată:
TAINA!

LE MYSTÈRE

Des verrous lourds tombent
jusqu’aux tréfonds du coeur
jour après jour
tu les y gardes prisonnières
et les caches des yeux fureteurs
qui dissèquent ton âme
avec des bistouris d’indifférence.

Ton coeur est épuisé,
toujours plus lourd
sous le poids des secrets.
Le chemin, vieux d’autant d’années,
comptent tes pas –
de plus en plus rares et hésitants.

Ton dernier pas,
au moment terminus
de l’heure ultime...
Devant toi – enfermé
sans cadenas ni loquet
le même MYSTÈRE démesuré.

PETRU FǍGǍRAŞ

IUBIRE

Sărutul sărat
al buzelor tale
îmi cântă-n amintire
o tainică chemare,
raza de lumina
sǎrută
lacrima din val
iar ochi mei
presară rouă !...
şi curg încet
zi de zi,
iar mâine
ca şi ieri,
voi sângera
sau voi iubi !...

AMOUR

Le baiser salé
de tes lèvres
réveille en moi le souvenir
d’un appel secret,
le rayon du soleil embrasse
la larme du flot
et mes yeux
saupoudrent de rosée!...
et coulent doucement
jour après jour,
demain,
comme hier,
je vais saigner
ou j’aimerai !...

Traducerea versurilor în limba francezǎ de Virginia Brǎescu, Mediatorul cǎrţii: http://mediatorulcartii.blogspot.com

PETRU FĂGĂRAŞ – CENACLUL LITERAR "LUCIAN BLAGA" - SEBEŞ

2010-08-04T22:16:00.000-07:00

PETRU FĂGĂRAŞ – INTERSECŢIA VOCAŢIEI

sau CERNEALA PREŢIOASĂ A IUBIRII

Maria Diana Popescu, Agero

Asumîndu-şi existenţa sub forma cunoaşterii poetice, Petru Făgăraş vine cu pas apăsat către cititorul modern, considerîndu-l un fel de partener colocvial. Lui i se adresează inspirat, oferindu-i leacuri scumpe sau otrăvuri cu sfinţite reflexe. Gîndirea, inspiraţia, trăirile poetului se întîlnesc în Ora noastră, ora căutătorilor de frumos, în care vîrful peniţei încrustează, moleculă cu moleculă, o etapă a evoluţiei sale intelectuale. Mai ales în asemenea ore se nasc versuri decisive, oricît de libere, totuşi sensibile, calde, într-o plăcută osmoză, ca aceea a unui dans superior. Poemele respiră prezenţa afectivă şi curăţenia unui suflet prieten cu iubirea, cu tristeţea şi cu singurătatea. Limbajul, cu tropii esenţiali, pare un ecou ce întinde punţi de comunicare trupului mergător al timpului, dinspre trecut spre cel al anticipării: „Mă cheamă fiul/ nenorocului,/ ursitoarele bune,/ m-au pierdut la cărţi./ Mă bat cu pumnii,/ în pieptul destinului./ pe strada mea curg râuri/ de lapte şi miere/ şi venin la …liber./ recomandări nu am,/ decât clipocitul clepsidrei.” Versul răbdător, asemenea unei cămile încărcată de greutăţi, trece deşertul spre locuri neumblate încă, un poem respiră cu aburul celuilalt logodna între metaforă şi echilibru: „Am călătorit prin vârste,/ Vremelnic, în straie/ de prinţ şi de nomad,/ La praguri de răscruci,/ în tunetul anilor,/ m-a atins tăcerea visărilor/ şi te-am întâlnit pe Tine.”

O desprinderea de teluric, o înălţare în straturi pure, poetul aspiră liric la învecinare cu nemărginirea: „căutând cărările grădinii tale,/ adorm la marginea norilor/ scuturaţi de păsări…/ Mă prefac apoi în vârfuri de degete/ ca să-ţi ating părul,/ în clepsidră de frunze uscate,/ ca să-ţi ating timpul/ şi să mă sting în văpăi./ Vremea din nuci se cojeşte/ şi vântul se-aşează pe mâini, iar când ploaia piaptănă fumul/ eşti dorul din mijloc de drum.” Petru Făgăraş mizează pe forţa versului de a surprinde psihologia cititorului. Această stare plină de afecţiune, durează pînă la cerneala preţioasă a iubirii, cu cele mai romantice străzi, pe care poetul umblă ore în şir, cufundat în miresme, fără a cădea în vreo prăpastie: „femeie,/ curcubeu,/ te-mbrăţişez cu norii mei,/ cu florile, cu iarba,/ cu cristalinul apei din Valea Frumoasei/ şi cu toţi stejarii din fiinţa mea.”

Teama este prezentă şi ea, dar cu un accent pozitiv, corelată cu sentimentul speranţei, în ciuda tristeţii care pare pe alocuri să devină cronică, liricul cald reînvie ca modalitate originară de asumare a microuniversului în care trăieşte şi în raport cu care se află în perpetuă întrebare: „Curg încet/ zi de zi,/ iar mâine/ ca şi ieri,/ voi sângera/ sau voi iubi.” Petru Făgăraş pare scufundat într-un izvor ce instituie, prin imagine, armonia personanţei sale şi, cred, se trezeşte curat, ingenuu (însuşiri pe care şi le va păstra pînă la capăt, aper) într-o atmosferă de accentuată sensibilitate. Punct de convergenţă, născut din nevoia de a exprima sentimentele în mulajul muzical al lumii, eul liric este pentru Petru Făgăraş transindividual, răsunînd din abisul existenţei sau din cel al irealităţii: „M-am ghemuit/ ca o sămânţă în pământ…/ mi-au încolţit degetele…/şi gura…şi ochii./ mâini străine/ mă smulg/ şi pierdut/ în cleştele lor, plâng,/ plânsul pământului”. Sensul de clişeu al cadrelor poetice (clişeu compoziţional, de imagine sau de inspiraţie), itinerarul poemelor, constituie un fel de gramatică ce ordonează substanţa discursivă. Curcubeie, stele, doruri, lacrimi, ape cristaline, gînduri, şoapte, dimineţi, petale, nori, fluturi, ploi, muze, întrebări, aşteptări, vise, îmbrăţişări, abisuri, întreaga recuzită reprezintă dorinţa poetului de a anexa cunoaşterii alte tărîmuri dragi firii sale, nu prin dilatarea discursivă a unei irealităţi, ci prin explorarea unor nivele mai profunde ale realităţii: „Mi-e sufletul/ rai încolţit/ şi izvor./ durerile tale/ se varsă în mine./Miresma iubirii/ În ceruri se vinde./ Iar Dumnezeu/ ne-a transformat aripile în mâini/ ca să putem iubi.”

Transferînd idei de la o interioritate la alta, articulînd în comun universul lăuntric cu realităţile date, poetul resemnifică orizontul său, cu tot atîta sensibilitate şi profunzime. În toate, iubirea, ca intermediar între real şi discurs, mizează pe forţa de expansiune a cuvîntului, prezidînd din umbră ornarea şi curgerea poemelor, eliberîndu-l pe poet din lanţul unor cauzalităţi: „Poeta mea/ mai frumoasă ca Valea Frumoasei,/ deschide încuietoarea mirosului din flori,/ să pot veni în urma ta/ să mă închin poemului ce doare, cum doare rugina din frunza pădurii./ Te-aş lua din oglinda frânturilor de gând/ Încet te-aş aşeza în palmă, să-mi ghiceşti drumul pe care voi urca la tine./ Dar tu te-ai risipit în anotimpuri,/ în gândul meu de la apus/ te aştept la singura ieşire/ în CUVÂNT.”

Un bine venit demers creator de (re)autentificare a raportului poet-univers sau mai degrabă o necesitate de extindere a cunoaşterii pe care numai limbajul poetic i-o poate oferi. Ora noastră este, aşadar, tărîmul capabil să suporte intersecţia vocaţiei creatoare a autorului cu cea a receptorului; este unghiul unei identităţi lirice aflată în evoluţie şi evaluare de sine. Pentru că vorbim despre un eu liric simbolic şi independent, indubitabil vorbim despre eul unui stilist rafinat: „deplinul întuneric,/ lumina o conţine/ şi-n muta disperare,/ tăcerea e cuvântul,/ nefericirea însăşi,/ cuprinde fericirea./ Iluzia supusă, ascunde adevărul./ Sunt trecător prin lume/ Şi veşnic/ În clipa REGĂSIRII.”

Maria Diana Popescu, Agero

http://www.agero-stuttgart.de/

Karim Rashid about Design Your Self

2010-07-11T04:15:00.000-07:00

Funky Business, Kjell Nordstrom - Bookfest

2010-07-11T03:30:00.000-07:00

Dan Puric - Despre vulturi, crize si demnitate

2010-07-11T03:16:00.000-07:00

Bogdan Ungureanu @ Bookmark on Realitatea TV

2010-06-30T10:43:00.000-07:00

(FR) Comment les Synchronicités peuvent nous guider?

2010-06-26T14:30:00.000-07:00

Diane Bellego - Masculin Feminin Au Coeur de la separation

2010-06-26T14:14:00.000-07:00

Izvorul cu Dor

2010-06-20T23:12:00.000-07:00

Astăzi
Deschide
Energii
Viitoare...
Atunci
Rămâne
Uşa
Labirintului...

Dumnezeu
Există.

Dincolo
Inseamnă
Necunoscutul…
Căutarea
Omului
Liber
Oriunde şi oricând...

Departele
Este o punte...

Curcubeul
Uitării
Visării
Intrebării…
Nicidecum
Taina
Eliberării...

Este
Sensul
Tău
Eliberator...

Dragostea
Oriunde şi oricând
Re-găsită.

Virginia – Smărăndita Brăescu
20 iunie 2010

Autoportret

2010-06-19T14:04:00.000-07:00

Sensul
Orientat
Atinge
Răbdarea
Eliberării...

Respiraţia
Ascultată
Surprinde
Aici şi cum
Răspunsul
Eternităţii...

Dragostea
Intreabă
Necunoscutul

Mirat
Acesta
Răspunde:
Exist?

Virginia – Smărăndiţa Brăescu
19 iunie 2010

Japonia (Ţara Soarelui Răsare) – eterna fascinaţie

2010-06-19T04:17:00.000-07:00

JAPONIA.ETERNA FASCINATIE
Editura: Univers
Autor: Nelly Delay
An aparitie: 2007
Nr. Pagini: 160
Comanda cartea aici

Daca exista o trasatura caracteristica a civilizatiei japoneze de-a lungul veacurilor, aceasta este fascinatia sa pentru natura efemera a lumii si constanta ei reinnoire.

"Nimic nu dureaza, totul se transforma" – acest proverb Zen este valabil si pentru cautarea placerii de o clipa, spre care tinde Ukiyo-e, arta din epoca Edo, care se straduia sa retina imagini ale unei lumi "trecatoare si schimbatoare".

Palatele si manastirile erau construite din lemn si din hirtie, intocmai celor mai simple locuinte. Pamintul, paiul orezului sau trunchiul de bambus erau tot atit de pretioase precum lacul si matasea. In ceremonia ceaiului sau in ritualul trasului cu arcul, fiecare gest trebuia sa duca la constiinta de sine si a lumii. Aceasta relatie intre intim si exterior este vadita si in aranjarea gradinilor, impusa de necesitatea de a capta bunavointa zeilor (kami), spirite ale naturii.

Chiar si in zilele noastre, Japonia – asa cum ne este prezentata de Nelly Delay - ramine credincioasa tuturor acestor traditii, fiind eterna prin cultul sau pentru frumos.

Temple budiste si arhitecturi profane, gradini-peisaj, picturi pe rulouri sau pe paravane, sculpturi din lemn, ceramica, stampe, caligrafie... 180 de ilustratii, pentru a descoperi arta din Tara Soarelui Rasare.

O recenzie de Raluca Alexe puteti citi pe BOOKBLOG.RO: http://www.bookblog.ro/istorie/japonia-eterna-fascinatie/

Sinestezie

2010-06-13T01:09:00.000-07:00

Glasul
Unduit
Simte
Tensiunea
Unică
Legăturii
Sunetelor
Universale.
Natural
Existenţei
Totale
Unificatoare,
Limbajul
Universului
Integrează
Cuvintele,
Oglindind
Literele
Oricui
Recunoaşte
Atemporal
Tandreţea.

Virginia-Smărăndita Brăescu
12 iunie 2010

Amélie Nothomb

2010-06-13T00:26:00.000-07:00

LES COMBUSTIBLES - Amélie Nothomb - Tournée 2009/2010

Amélie Nothomb dans Esprit Libre

Amélie Nothomb: "Le fait du Prince"

Amélié Nothomb: son histoire d'amour

Amélie Nothomb - Interview sur TéléAlsace (1 sur 6)

Comprendre le Japon

2010-06-13T00:05:00.000-07:00

Amélie Nothomb et la culture japonaise, le 28 janvier 2010 à paris 3ème

Vânătorul de cuvinte...

2010-06-05T13:47:00.000-07:00

Mirarea
Eternă
Din
Inima
Aşteptării
Timpul
Oglindeşte
Reflectând
Ultima
Lacrimă

Căzută-n
Ascultare
Răsărit de soare
Taina
Iubirii
Infinite

Virginia – Smărăndiţa Brăescu
5 iunie 2010

Anda Calugareanu, Micul print

2010-06-05T01:18:00.000-07:00

Florin Chilian - Un Arici pe-un camp de maci

2010-06-05T01:09:00.000-07:00

A X-a ediţie a Festivalul Naţional "Lucian Blaga" la Universitatea Petru Maior din Târgu-Mureş

2010-05-20T03:54:00.000-07:00

Festivalul este organizat de Facultatea de Ştiinţe şi Litere din cadrul Universităţii "Petru Maior", în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România, Editura "Ardealul", Societatea Scriitorilor Mureşeni şi revista "Vatra", cu sprijinul Primăriei Târgu-Mureş.

Pentru mai multe informatii despre festival, click aici

Videoclipe - prof. univ. dr. Carmen Bulzan

2010-05-17T14:23:00.000-07:00

Va invit sa (re)inviati in CLIPE aici si acum, intr-o imbratisare spatiu - timp care sa va (re)infiinteze in stari de IUBIRE, de BINE, de FERICIRE, de GRATIE, de SUBLIM. Lasati-va purtati de marturisirile de credinta ale autoarei in VIDEOCLIPE de LUMINA care, cazand diferit pe context, sa-l de-contextualizeze si sa va vindece trupul si sufletul de efectele timpului si limitarile spatiale intru reintalnire la izvoare.

Carmen Bulzan - Videoclipe ; Editura PRIER, 2009 ; Drobeta Turnu Severin

Zări de iubire - prof. univ. dr. Carmen Bulzan

2010-05-17T14:03:00.000-07:00

Editura MJM (www.edituramjm.ro), Craiova, 2006; Grafica: Anna Ravliuc; Imaginea de pe coperta cărţii reprezintă Ingerul iubirii

Zări de iubire - Carmen Bulzan

Iubire, iubire, risipitoare măsură,
Ne faci să uităm realitatea cea dură
Apari şi dispari precum o floare rară
Din zarea noastră interioară.

Iubire, iubire, zare de existenţă,
În tine descoperim a vieţii esenţă,
Ne-aduci din profan în sacrul nebuniei,
Ne ţii departe de paguba trufiei.

Iubire, iubire, iluzie a firii
Ce ne înveţi ce-i forţa iubirii
Trăită curat, în spirit quijotic,
Primită ca dar în timp kairotic.

Iubirea e una din zările multe,
Ne ning risipiri pe tâmple cărunte.

8 ianuarie 1995
Drobeta Turnu Severin

Sesiunea de autografe. Împreună cu prof. univ. dr. Carmen Bulzan

Pământul netocmit şi gol - Scriitorul Ion Kamla

2010-05-17T13:13:00.000-07:00

Editura Altip, 2009, Imaginea de pe coperta cărţii: Salvador Dali, Geneză

UN GLAS MĂ STRIGĂ

În lumea-ntunecată simt o taină,
iar viermii m-au luat în custodie,
sunt ţeapăn, fără timp, ca o mumie
şi stau întins, fără de nicio haină.

Şi parcă sunt închis într-o cămară,
Un zvon uitat îmi sună în ureche
Si-un glas aud ca dintr-o lume veche
Ce-mi strigă cosmic: „Lazăr ieşi afară!”

AREST ŞI LIBERTATE

Pe gratii curge lumina
Încleind-o-n patrte vina

Şi cum ninge, leru-i ler,
printre drugii mei de fier
libertatea bate-n tobă
spre lumea claustrofobă

şi-n fereastră o împacă
vremea mea ipotecată,

un curent se întreţese
una intră, alta iese.

Şi-n final cu porţi deschise,
cocârjindu-mă etatea,
nu mai ştiu care-i arestul
şi nici care-i libertatea.

Împreună cu scriitoarea Maria – Cornelia Postescu şi Ion Kamla, membri fondatori ai Cenaclului literar „Lucian Blaga” - Sebeş

Prin anatomia tăcerii – Scriitoarea Maria – Cornelia Postescu

2010-05-17T12:54:00.000-07:00

Editura Altip, Alba Iulia, 2007; Imaginea de pe coperta cărţii: Salvador Dali, BACCHANALE

PAS CU PAS

Mai facem un pas
Mai naşten un gândMai curgem prin ceas
Mai scriem un rând
Mai râdem. Ades,
Mai râdem plângând
Mai facem popas
Prin Timp alergând,
Mai stăm la taifas,
Călători prin cuvânt.
Mai luăm „bun rămas”,
mai oftăm, aşteptând, mai ales, acel ceas...
Când zburăm – gând prin vânt.

Pe urmele lui Lucian Blaga

REGĂSIRE

Cândva… sufletul meu – fluid
Va curge spre tine :
Apă – să-ţi primenească
Trupul,
Sunet – să-ţi încânte
Auzul,
lacrimă – să-ţi aline
Durerea
Şi lumină – să-ţi arate
Calea
Spre mine,
Ce-s cumpănă apelor,
casă vânturilor,
Sălaş luceferilor.
Atunci,
Vom curge, împreună,
Amestecându-ne şuvoaiele,
Prin venele TIMPULUI,
Hrănindu-i măreţia.

TOACA

Prin aerul albastru,
Rece şi pur, al iernii,
O toacă îmi aduce
Tămâia din vecernii,
Capul să mi-l aplec
În rugă de iertare,
În sunetu-i să trec
La gând de înălţare.

Şi, iarăşi, toaca bate.
Cu ritmu-i sacadat,
mereu îmi aminteşte
(de, cumva, am uitat)
Că: Timpul stăpâneşte!

Necondiţionat.

De vorbă cu scriitoarea Maria – Cornelia Postescu, la Ampoiţa, Pensiunea "IZVORUL MUNTELUI" ("La Mama Luţă": www.mamaluta.ro) – un colţ de RAI

La Târgul de carte Alba Transilvana

Din creaţiile premianţilor - Concursul literar TIMPUL IUBIRII, Oneşti, prima editie, 2010

2010-05-15T11:02:00.000-07:00

Va prezentăm o selecţie din creaţiile premianţilor primei ediţii a Concursului literar TIMPUL IUBIRII – Oneşti, 2010

Premiul I - BIANCA DAN, Deva, jud. Hunedoara

La polul opus

te aştept
în rostirea lunii
transfigurată-n amintirea zăpezilor
deasupra polului opus

te aştept
în atingerea unei clipe
scurse din supraplinul timpului

te aştept
înrămată-n tabloul unei iubiri
deşertate de îngeri

te aştept
să-mi aşezi fluturi pe tâmple
în cascade de aripi

te aştept
cu fruntea plecată de dor
în nopţile dăltuite de plumb

Ploaie de incertitudini

Ai întârziat
Cafeaua s-a răcit de mult
Pe colţul mesei
Iar ceasul indică o oră înainte
Nu încerca să-mi spui
Că traficul e de vină
Ochii te trădează
Ştiu
că nu ajungi niciodată la timp
Şi îmi spui că sunt mult prea imatură
dar puteam să stăm în şezlong
să ascultăm ploaia
şi să ne smulgem buruienile
din suflet
să-ţi aşezi capul
pe genunchii mei
şi să adormi
în timp ce-ţi mângâi creştetul
ca unui copil
dar ai întârziat
Şi s-a oprit şi ploaia
nu mai insista să cauţi
puzzle-ul lipsă
mai bine vino
să rescriem legile
iubirii

În frunzişul iubirii

ne mai despart doar zidurile gândurilor noastre
ca să ne-ntoarcem în frunzişul iubirii
fără să privim înapoi
ca două vrăbii
ce se-agaţă de frânghii tremurătoare
asamblând aripă cu aripă
trupul feroce al aşteptării.

îmi aşez sufletul
în etuiul cald al palmelor tale
şi mă pierd în şoapte indescifrabile,
memorând fiecare te iubesc
doar ca să-ţi izvorăsc printre degete,
în cascade
Şi să-ţi înec privirea
cu nopţi însetate de ploaia cuvintelor

respirăm acelaşi zefir sălbatic,
parfumat cu picături de asfinţit
explorând hăţişurile propriilor inimi
renaştem, din lacrimi de curcubeie
doar pentru a muri, iubindu-ne.

Mai mult despre Bianca Dan: http://biancadan.blogspot.com/; http://reteaualiterara.ning.com/profile/DanBianca

Premiul al II - lea - DANIEL LĂCĂTUŞ, Călan, jud. Hunedoara

în piaţa agroalimentară (1)

M-am săturat de melancolie,
stări maladive....
Prea mult negru au văzut ochii mei.
Astăzi,
în piaţa agroalimentară
din oraşul Călan,
o ţărancă m-a întrebat:
"nu cumperi nimic, fericitule?"

în piaţa agroalimentară (2)

Se spune că timpul distruge
tot ce avem mai preţios

Captiv în îmbrăţişare
îmi găsesc fericirea
amăgindu-mă
cu încremenirea vieţii
din jurul nostru

Pe buzele de carmin răsar safire

Nu pleca
tăcerea mai are ceva de spus

întâmplător

Am auzit
întâmplător
lacrimi zornăind
pe asfalt
Ferestrele dormeau-
lume străină
indiferentă

Criminali

Nişte bezmetici
au ucis poezia,
au lăsat-o să zacă
aruncată într-un şanţ
la marginea oraşului,
în lumina farurilor
se vede clar tăietura

Vânzătorul de metafore

Am fost o vreme sclav
la curtea împăratului,
n-am suportat tirania,
am plecat.
Astăzi vând metafore
în Piaţa Presei Libere,
nu cumpăraţi?
doar zece lei bucata!

Amorsă de vise

Îi sărut mâna
ca şi cum ar fi chipul ei.
Sub pielea tâmplelor
calma curgere a sângelui
încetinit de somn.
Mă-ncumet s-o privesc în ochi-
această femeie
e o amorsă de vise

Mai mult despre Daniel Lăcătuş : http://notedelectura.wordpress.com/; http://reteaualiterara.ning.com/profile/DanielLacatus

Premiul al III - lea: CORINA OFELIA CORPODEAN, Ocna Mureş, jud. Alba

PRIN TINE

Prin somnul tău
revăd chipul copilului ce-am fost.
Prin visul tău
colind iarba verde a copilăriei
şi-mi împletesc cununi de bucurie
Peste plete.

Când îmi zâmbeşti
Renasc
şi mă bucur tihnită de tine.

Din iubire te-am plămădit
şi făurindu-te am învăţat să freamăt.

Prin tine, viaţa mea are sens,
viaţa mea are culoare.

Prin tine, copilul meu,
şansa mai surâde OMENIRII.

Mai mult despre Corina Ofelia Corpodean: http://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/CORINAOFELIACORPODEAN; http://reteaualiterara.ning.com/profile/CORINAOFELIACORPODEAN

PRIETEN DE SUFLET - ECATERINA CHIFU, Râmnicu Sărat, jud. Buzău

Prietene! Prietene de suflet! Ne ştim de o viaţă. Tu eşti cel ce-mi şopteai peste leagănul copilăriei, nu era vântul. Tu eşti cel din spuma norilor, din undele apelor. Tu eşti chipul din luna strălucitoare. Tu eşti cel ce mi-ai stat mereu aproape, de la jocurile copilăriei, la marile împliniri. Cu tine am vorbit mereu în gând, de când mă ştiu. Tu m-ai purtat de mână în prima zi de şcoală, potolind spaimele inimii mele. Tu eşti cel ce mi-ai înconjurat trupul, când plângeam, cu capul pe genunchi. Tu mi-ai înălţat chipul spre cer, să-i văd splendoarea şi să visez. Tu mi-ai călăuzit paşii, pe drumul drept. Tu, cel plin de iubire m-ai învăţat să iubesc mult oamenii. Tu mi-ai spus că cea mai de preţ avere este CUNOAŞTEREA şi m-ai călăuzit pe căile ei. Tu mi-au dăruit primul sărut, ca o fluturare de aripi pe obraz. Din iubirea sufletelor noastre s-a născut o stea-STEAUA PRIETENIEI. O port în inima mea şi-ţi ascult glasul. Ştiu mereu că, dacă te afli la capătul pământului, vei veghea de acolo asupra mea. Cu tine am trecut prin valurile vieţii şi am simţim mereu atingerea umărului tău de prieten. Tu m-ai ascultat, când alţii nu voiau să audă vorbele mele. Tu mi-ai şoptit vorbe frumoase şi am simţit că prind aripi. Tu m-ai încurajat, când am vrut să creez imagini, care să dăruiască altora mai multă fericire şi mai mare bucurie. Tu ai fost şi ai rămas, bun, cu zâmbetul tău luminos. Prin tine am aflat că frumuseţea unei priviri umane valorează mi mult decât aurul lumii. Pe tine nu te-a atins vitregia vremurilor, căci tu ai prea multă înţelepciune. Tu m-ai făcut să înţeleg rostul meu pe pământ, munca pusă în slujirea adevărului şi frumosului. Mi-a spus să nu-mi fac vise deşarte, ci să creez ceva care să fie de folos altor fiinţe. Dacă am făcut fericiţi pe unii, prin munca şi creaţia mea, cred că ţie îţi datorez totul. Am vrut să fie pe placul tău misiunea mea pe pământ. Tu gândeşti ca mine, te înfiori ca mine în faţa miracolelor ce ne înconjoară. Vibrăm la fel, la frumuseţea acestei lumi şi vrem să ajutăm pe alţii s-o descopere. Comunicăm prin gânduri şi cuvinte, dar mai ales prin acele unde nevăzute ce vin de la tine la mine sau pornesc de la mine spre tine. Tu m-ai învăţat că, cei ce-înlănţuie oamenii cu vorbe şi fapte vor fi chiar ei înlănţuiţi de ghearele morţii.

Cu tine am descifrat taina cărţilor, căci, mi-ai spus ca şi Antoine de Saint-Exupéry că „marele adevăr este pacea cărţilor”. Mi-am făcut din scriitori alţi prieteni de suflet şi alerg la ei, de câte ori este nevoie, să-mi găsesc pacea şi echilibrul interior. Prin ei am devenit cu adevărat bogată şi pot spune ca d-l Bufnilă că „scriitorii sunt fericirea poporului lor”.

Cu mintea îmbogăţită, nu cunosc niciodată plictiseala, căci Domnul mi-a dat darul de a zbura cu imaginaţia pretutindeni şi văd cascadele din Plivice, în Croaţia căzând din înalt în lacuri de smarald învolburate, sunt pe pajiştea verde din faţa Turnului Eiffel sau în Piaţa San Marco din Veneţia, în ceaţa aurie de pe Vârful cu Dor sau în dulcea Bucovină cu pajişti verzi şi codrii de brad, pe ţărmul Mării Negre cu apele aurite la răsărit sau pe vapor spre Skiatos şi acele insule aşa de parfumate ale Greciei, privind sclipirile Marii Egee, văd Coasta de Azur cu peisajele ei de vis sau sunt sus la Capo del Monte, în Napoli şi văd de sus, prin verdeaţă, marea azurie. Tu, prietene de suflet, eşti mereu cu mine şi împărţim împreună fericirea de a iubi această lume „cea mai bună din toate lumile posibile”, cum zicea Voltaire. Erai cu mine şi când am zburam pe deasupra unor mari oraşe ale lumii şi am crezut că prind clipe din eternitate. Pe mulţi a uimit faptul că nu am dorit să rămân în străinătate, dar eu nu mi-am dorit aceasta, căci am simţit că îmi este cel mai bine în „ţara mea de lumină” în „ţara mea de dor” o „ţară mândră şi binecuvântată” cum spunea N. Bălcescu, aici, unde pot fi scriitoare de limba română. Doar aici, în spaţiul mioritic simt că îmi este locul. Aici te-am găsit pe tine, sufletul meu pereche, aici, în această alternanţă deal-vale pot vibra la tot ce ne oferă frumos „dulcea Românie” Aici pot să îmi refac sufletul, căci, chiar şi în planul amintirii, pe filmul meu interior, pot să văd acel culmi împădurite, văile dulci ce îmi aduc lumina lor, de aici pot să iau puterea de a merge înainte şi tot aici revin mereu la izvoarele de frumuseţe ale culturii.
Prietene, prieten de suflet eşti un alter-ego, nu? Noi doi simţim şi gândim la fel, iubim la fel şi sperăm să dăruim mai multă lumină acestei lumi. Comunicăm prin vorbe şi gânduri, uimiţi de asemănarea noastră. Detestăm aceleaşi lucruri şi nu suportăm moara de vorbe a altora. Ne este milă de cei singuri, de cei în suferinţă şi am vrea să facem ceva pentru ei. Te-am întrebat odată care este sensul vieţii noastre şi mi-ai răspuns ca şi Mircea Eliade că „adevăratul sens al vieţii este să dai vieţii un sens” şi am reflectat mult la aceste cuvinte. Doream să ştiu ce este de fapt viaţa noastră pe acest pământ şi mi-ai şoptit un citat din „Inimă vrăjită” , romanul lui Romain Rolland: „Viaţa este Cartea Cărţilor, nu o citeşte oricine. Pentru a o descifra, este nevoie ca un dascăl aspru, Experienţa, să te înveţe limba în care este scrisă” Tu m-ai învăţat să iert pe alţii pentru faptele şi vorbele lor, căci aşa pot merge mai departe. „Indiferent ce fac şi ce zic alţii, tu trebuie să îţi faci datoria, faţă de tine şi faţă de ceilalţi”. Aşa mă îndemnai să fac mereu, dar să nu intru în competiţie cu alţii şi nici cu mine, să nu trăiesc într-un stres permanent. Ştiai că sunt implicată în educaţie, m-ai îndemnat dau multă învăţătură copiilor, să-i formez în spiritul adevărului şi al bunului simţ, să le trezesc interesul pentru cunoaştere, să nu le rănesc sufletele, să-i îndemn să-şi preţuiască viaţa şi să pună o piatră şi ei la făurirea acestei ţări.

Dacă obosesc, tu mi-ai spus să îmi iau energia de la firele de iarbă, de la razele de soare, de la freamătul copacilor, şi să mă plec la acel paradis al păsărilor ce-nsufleţesc natura. Tu m-ai învăţat că o ramură înflorită, mişcată de vânt este mai preţioasă decât orice bijuterie şi că singurele nestemate ce mi se potrivesc sunt stelele.

Prietene! Prietene de suflet! Tu m-ai îndemnat să fiu soră cu Poezia şi am dăruit altora poezie, căci eu consider că poetul este un întreg univers, el, poetul este cel ce „scoate un straniu înţeles/ Din sensuri oarecare/Şi un parfum ales/Din lucruri familiare” cum a scris Emily Dickinson. Poetul, prin creaţia sa, poate reda frumuseţea acestei lumi, chiar poate spori „corola de minuni a lumii” cum a scris Lucian Blaga. Eu am vrut să dau putere cuvintelor, prin creaţie, sperând că voi „găsi cuvântul ce exprimă adevărul”(M. Eminescu).

Tu, prietene, mi-ai spus povestea unui tânăr, care a afirmat că va scrie toată viaţa lui, chiar dacă nu va putea publica nimic, niciodată. Ce putere avea acel tânăr, ce voinţă, mai ales că viaţa nu este blândă cu noi! Dăruirea lui m-a făcut să mă gândesc la toţi truditorii condeiului care ar dori să spună altora ceva prin scrisul lor şi am simţit că îi iubesc pe toţi, că-i simt prieteni de suflet, că mă leagă de ei o dragoste aparte, care mă determină să le mulţumesc că există. Tu mi-ai spus că, dacă vreau să fiu scriitoare, să respect ce-a scris Eminescu: „ci trăieşte, chinuieşte/ Şi de toate pătimeşte/ Şi-ai s-auzi iarba cum creşte”.

Antoine de Saint –Exupéry scria în „Terre des hommes/ Pământ al oamenilor” că măreţia unei meserii constă în puterea de a uni oamenii (Op. cit., Editura RAO, pagina 294). El a vorbit de puterea prieteniei, acest sentiment atât de frumos care ne leagă de alţii, ne face să simţim că avem aripi. Eu am păstrat de la el nu doar frumuseţea unor sentimente, ci şi acele descrieri ale spaţiului astral pe care el, ca pilot l-a cunoscut, l-a purtat ca pe o comoară în suflet şi ni l-a dăruit nouă, celor de pe pământ, prin opera sa. Autorul spunea că „ adesea ne închidem cu aurul nostru cenuşiu care nu oferă nimic din tot ce ar da valoare vieţii”.

Valorificarea potenţialului nostru uman, psihic, artistic în opere artistice, poate aduce omenirea la un nou stadiu de evoluţie spirituală.

Prietene de suflet, prieten drag, sufletul tău est infinit, ca infinitul ce porneşte de la linia ce separă marea de cer pe ţărmuri dobrogene.

Prietene, eu caut mereu adăpost la sufletul tău şi-l rog pe bunul Dumnezeu să te ocrotească, acolo unde eşti, căci darul prieteniei tale este ca şi darul vieţii.

Mai mult despre Ecaterina Chifu: http://reteaualiterara.ning.com/profile/ChifuEcaterina

LACRIMĂ DE ICOANĂ - ISMAIL AMET, Bucureşti

Privesc adeseori în jurul meu, în depărtare şi admir alcătuirea acestei lumi. Întreb cerul: „De unde atâta armonie şi culoare, de unde atâta cuprindere şi căldură?”.
Dumnezeu ne-a înzestrat cu facultatea nobilă de a vedea, dar foarte puţini ştiu să o folosească şi să o preţuiască.
Omul, realitatea creată de el, este o construcţie, cel mai adesea, a răului. Aş vrea să fug de toată urâciunea ce bântuie preajma-mi, dar, oricât m-aş strădui, nu reuşesc să scap de această devenită obsesie, ce mă urmăreşte la tot pasul.
Doresc dobândirea liniştii, bucuria frumosului. Departe de mine păcatul, gustat din fructul oprit, de Adam şi din necuprinsele altele, care se derulează în cotidian şi se furişează hoţeşte, cuibărindu-se în subconştientul oricui, copil, tânăr, matur, tentându-l să copieze păcatul, să şi-l însuşească şi să-i prezinte trimful.
După botezul creştinesc (ca Andrei Ciobanu, realizat la o vârstă mai măricică, la 17 ani), am aflat că există o cale de a obţine iertarea păcatului prin rugăciune, spovedanie, pocăinţă, smerenie, înţelese ca manifestări ale răbdării, credinţei în Dumnezeu, prin participarea la liturghii, priveghere, vecernii.
Omul, fiinţă creată de Dumnezeu, nu poate găsi sensul existenţei sale decât în sfinţenie. Nu există împlinire a fiinţei prin putere sau avere, ci doar prin credinţă: „Sfinţenia (este n.n.) împlinirea umanului” (Nichifor Crainic).
Un gând, o lacrimă de icoană, mă poartă pe meleaguri muntoase, cu brazi înalţi, castani înverziţi, din zona de nord a Moldovei, sudul Bucovinei...
Mă aflu în localitatea Putna, la ora prânzului. Admir, cu ochii rătăciţi, rodul pământului, dar şi spectacolul cotidian: femei pe biciclete, cu traista bucovineană pe umeri.
Înainte de marea şi sfânta sărbătoare de Paşte, mi-am dorit, în aceste locuri, momente de regăsire, de linişte şi pace. Doream să mă spăl de răul lumesc şi să mă împărtăşesc cu binele dumnezeiesc. Stareţul mănăstirii a trebuit să-mi dea ascultare (aşa era rostul), ceea ce însemna o trebuinţă în folosul mănăstirii. Am fost dat în grija părintelui Iofrosin, pentru rânduiala în ale bucătăriei. Am muncit la părintele monah Ciprian (călugăr, dar nu preot).
Ascultarea la trapeză ne aducea, într-o sală cu mese lungi, alături de cei săraci. Cu toţii spuneau rugăciunea (Tatăl nostru, Crezul) şi apoi noi le dădeam mâncare caldă, în zilele de post, mai ales ciorbă din multe zarzavaturi, pe care călugării le obţineau din rodul pământului muncit de ei, cartofi fierţi cu praz, mere. Din ceaunele mari, în care se găteau mâncărurile, se umpleau farfuriile pentru nevoiaşi, care aşteptau cuminţi aceste fierturi calde. În alte zile, fără interdicţie, pe mesele cantinei săracilor, existau fructe, brânză, cozonac, plăcinte, prăjituri, preparate de călugării bucătari ai mănăstirii.
Privindu-i pe cei care mâncau în tăcere, mulţumind Domnului pentru ceea ce primiseră, părintele monah Mina a început să-mi vorbească despre chemarea lui spre mănăstire, în urma decesului tatălui său, la vârsta de 34 de ani. A hotărât să se călugărească încă de când era licean în clasa a XII-a, la un liceu cu profil real, mate-info. La mănăstire şi-a regăsit rostul de a-l sluji pe Dumnezeu şi pe oameni. Mănăstirea nu înseamnă schimbarea locului, ci a stării. Prin viaţa ta, clădeşti o mănăstire.
Am fost alături de elevii de la pastorală, de la seminar, de studenţii de la Teologie din Iaşi, alături de cei care se numesc fraţi de mănăstire (George, Sergiu). Împreună, ne-am prezentat la un părinte ca să ni se citească molifta dezlegării de rele, înainte de spovedanie, care să ne aducă bucuria iertării păcatelor mărturisite (Romani 4, 7. După spovedanie, am primit, pentru prima dată, sfânta împărtăşanie de la stareţul mănăstirii, Melchisedec Velnic.
La Putna, au trăit şi odihnesc mulţi dintre părinţii duhovniceşti, ca Sfântul Ilie Iorest, mitropolit al Transilvaniei, Sfântul Ghenadie, Iacov Putneanul şi alţii.
Părintele monah Iosif mi-a condus paşii pe dealul Putnei, unde mirificul natural era dublat de trilul înălţător al ciocârliilor. Părea că timpul s-a oprit în loc şi pluteam vrăjit de minuni de paradis. Aş fi vrut să fiu şi eu o ciocârlie, măcar pentru o zi, să-mi cânt bucuria, mulţumirea, să-mi împărtăşesc dorurile şi iubirile. Am crezut, pentru o clipă, că prietena mea, ciocârlia, mi-a înţeles gândul şi că îmi adresa trilul ei de accept al legăturii noastre stranii.
Nu ştiu când m-am trezit în faţa altor pelicule ale unui film, pe care, în mod ciudat, îl priveam şi ascultam, dar şi al cărui protagonist eram. Mă aflam într-o lume populată de sfinţi, pictaţi cu har şi dăruire pe icoane de lemn şi pe pereţii mănăstirii. Părintele monah Iosif, supranumit ciocârlia Putnei, continua parcă un cântec al ciocârliei, rostind vorbele psalmistului: „Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele, pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic:« Ce este omul că-Ţi aduci aminte de el?»...Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău pe tot pământul!” (Psalm, 3, 8, 9). „Cerurile spun slavă lui Dumneuzeu şi facerea mâinilor Lui vesteşte tăria”. (Psalmul 18, 1). ...
Şi iar urcuşuri şi înălţări pe muntele unde se află crucea lui Ştefan cel Mare şi de unde s-a tras cu arcul spre locul unde urma să se construiască sfântul lăcaş al Putnei.
La Mănăstirea Sihăstria Putnei, o minune de icoană îşi depăna povestea. Legenda spunea că un bărbat rătăcit a tăiat icoana în dreptul feţei Maicii Domnului şi, din ochii acesteia, a început să se prelingă o lacrimă de sânge. Icoana s-a dovedit a fi făcătoare de minuni şi mulţi credincioşi şi-au îngenuncheat ruga în faţa ei şi au adus laudă şi mulţumire pentru linişte şi pace sufletească.
În astfel de locuri, simţi că este o înviere veşnică. Lumină din lumină, cântec-încântec îţi încălzesc şi tămăduiesc sufletul şi spiritul. Sunt minuni care te vindecă, te înalţă în universul beatitudinii...

Mai mult despre Ismail Amet: Colegiul Tehnic TRAIAN, sector 2, Bucureşti; A mai obtinut premiul I la prima editie a concursului SMILE 21 - Inner World Creative, Conflict Resolution, sectiunea Creatie literara, Poezie (vezi http://concursurismile21.blogspot.com); Este membru al Atelierului de creatie "Fara frontiere" din Constanta, sub indrumarea d-nei prof. Felicia Jipescu.

FELICITĂRI PREMIANŢILOR!
Echipa SMILE 21+

Premiile concursului literar „TIMPUL IUBIRII”, prima editie: „Prieteni de suflet”

2010-05-13T21:46:00.000-07:00

POEZIE:

Premiul I : BIANCA DAN (Deva)
Premiul al II – lea: DANIEL LĂCĂTUŞ (Călan)
Premiul al III – lea: CORINA OFELIA CORPODEAN (Ocna Mureş)

POEM ÎN PROZĂ: ECATERINA CHIFU (Râmnicu Sărat)

ESEU LITERAR: ISMAIL AMET (Bucureşti)

FELICITĂRI PREMIANŢILOR!

Prima traducere în limba română din poeziile lui Unamuno - prof. univ.dr. Carmen Bulzan

2010-05-13T12:11:00.000-07:00

In data de 13 mai 2010, a avut loc la Oneşti, la libraria Magic Print, în zi sfântă de Inălţarea Domnului (Ispas), lansarea volumului bilingv (spaniolă - română) de Poezii, selectate şi traduse din opera lui Unamuno, de prof. univ. dr. Carmen Bulzan.

Au mai vorbit alături de autoare prof. dr. Gabriela Gîrmacea şi prof. Virginia Brăescu, Mediatorul cărtii. Au citit în limba spaniolă prof. Gabriela Fornica Livada şi prof. Magda Cârlan.

Lansare de carte la Onesti - prof. univ. dr. Carmen Bulzan

2010-05-11T21:58:00.000-07:00

Targul de carte "Alba Transilvana" (8 - 9 - 10 mai 2010)

2010-05-11T21:31:00.000-07:00

Actorul Adrian Paduraru

Actorul Dorel Visan

Poetul Ion Milos

Festivalul International "Lucian Blaga" - Sebes, 7 - 8 mai 2009

2010-05-11T20:57:00.000-07:00

Festivitatea de premiere

Biblioteca "Lucian Blaga" are nevoie de sprijin pentru dezvoltarea fondului de carte.

La Casa Memoriala "Lucian Blaga" din Lancram, alaturi de prietenii din Reteaua literara, membri ai Cenaclului "Lucian Blaga" (Maria - Cornelia Postescu, Rodica Haprean, Camelia Tincu, Petru Fagaras, Ion Dragos)

In mijlocul nostru, scriitorul Ion Margineanu, redactor responsabil de publicarea Caietelor Blaga.

Ca să trăieşti mai bine în prezent, împacă-te cu trecutul

2010-04-18T13:51:00.000-07:00

„În esenţă, cartea de faţă descrie fenomene ce se petrec în fiecare clipă în cadrul relaţiilor umane, atât în terapii, cât şi în viaţa profesională, sentimentală, politică, spirituală sau religioasă.

Proiectăm adesea în prezent ceea ce am interiorizat odinioară, blocajele pe care le-am suferit în trecut: descoperim astfel că, vrând-nevrând, ne aflăm deja sub influenţa unor anumite reprezentări şi fantasme ale autorităţii, competiţiei, sexualităţii sau că suntem automat tentaţi să credem ceva despre un lucru sau o persoană fără a şti prea multe despre ele. În acest fel, transferăm în viaţa noastră actuală sentimente de iubire, de ură, de teamă, de tristeţe care provin din alte momente ale existenţei noastre. Terapia pe care o recomandă această carte ne îndeamnă să ne eliberăm de tentaţia de a proiecta asupra prezentului obligaţii, interdicţii, opinii care ne vin din trecut şi prin care nu putem judeca în mod adecvat prezentul.

În centrul practicii pe care o propun se plasează Gestalt-terapia. Cele cinci terapii pe care le-am urmat eu însumi (psihanaliza, psihodrama, analiza tranzacţională, NLP, Gestalt-terapia), au îmbogăţit însă metoda Gestalt-teoriei şi mi-au permis formarea unei panorame ample asupra terapiilor, relaţiilor umane, religiilor, politicii etc.

Cartea oferă numeroase exerciţii ce-i vor permite cititorului să perceapă din interior nucleul teoriei mele, înainte chiar de a-l înţelege raţional." André Moreau

Editura Trei

Mai multe informaţii despre această carte pe site-ul www.edituratrei.ro

Autor: André Moreau
Titlul original: Défrichez votre passé
Publicată de: Éditions Nauwelaerts, Beauvechain, Belgia. Éditions Frison Roche, Paris, Franţa
Limba originală: franceză
Traducere de: Dragoş Jipa
Anul apariţiei: 2006
Colecţia: Psihologie practică

Zilele Bibliotecii

2010-04-16T06:26:00.000-07:00

Conferinţele Bibliotecii

2010-04-12T12:16:00.000-07:00

Consiliul Judeţean Bacău
Biblioteca Judeţeană „C. Sturdza” Bacău
Conferinţele Bibliotecii

Alimentaţia curată sub presiunea chimizării şi contrafacerii

Prof. univ. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare Bucureşti

Lansare de carte:
Noua Ordine Alimentară. Şi noi ce mai mâncăm?

Autor: Gheorghe Mencinicopschi
Prezintă: lect. univ. dr. Milian Gurău şi Ioan Enache

Joi, 15 aprilie 2010, orele 13.00, în sala de festivităţi a Bibliotecii
Judeţene „Costache Sturdza”, Aleea Parcului, nr. 9, Bacău

INTRAREA LIBERĂ

In direct la Radio Kit

2010-04-07T00:15:00.000-07:00

www.radiokit.ro
Parteneriat de co-educatie in cadrul programului educational SMILE21+ (Strategii de Mediere pentru Inovatie si Leadership in Educatie). In fotografie, dintre membrii echipei Radio Kit, impreuna cu d-na Lidia Buna.

Concursul « Timpul iubirii »

2010-03-28T09:56:00.000-07:00

Concursul « Timpul iubirii »
Prima editie : Prieteni de suflet
28 martie – 13 mai 2010

Centrul de Training, Consultanta si Mediere (CTCM – proiectul Mediatorul cartii), Atelierele de creatie ale poetei Angela Baciu si editura Ascendent va invita la prima editie a concursului „Timpul iubirii”, cu tema Prieteni de suflet.

Versurile unui cantec interpretat de Beatles exprima foarte bine tematica, esenta si motorul concursului „Timpul iubirii”: „All you need is love... it’s easy” (N-ai nevoie decat de dragoste… E simplu.”)

De-a lungul vietii, ne intalnim in comunicare cu multe persoane, insa putine sunt cele care ne ating si sufletul. Avem o lista lunga de prieteni, dar una foarte scurta cu prieteni speciali, de suflet. Ce fericiti suntem cand atingerea iubirii ne inalta sufletul si spiritul! Stim atunci ca cineva acolo sus ne iubeste si ne simtim binecuvantati de Dumnezeu pentru persoanele si lucrurile pe care le avem in viata noastra.

Un prieten foarte drag si special, de suflet, mi-a spus ca atunci cand doua suflete se intalnesc si se ating in comunicare, in punctul lor de intersectie se naste o STEA. Ne intrebam atunci: De ce a vrut Dumnezeu sa ne atingem sufletele? Daca ne ascultam vocea interioara vom gasi raspunsul potrivit si astfel STEAUA isi gaseste numele intr-o comuniune ce extinde comunicarea, realizand conexiuni profunde la nivelul fiintei, echilibrandu-ne si armonizandu-ne plenar (mental, fizic, emotional si spiritual). O astfel de relatie este atat de rara, de aceea avem sentimentul ca traim MINUNEA in care suntem in totalitate noi insine si in contact totodata aici si acum cu celalalt.

Care este sensul iubirii? Sa dai nastere la ceva si sa muncesti ca sa faci acel ceva sa creasca. Sa crezi in tine, in celalalt, in puterea relatiei si energia sa creativa, sa-ti trezesti inima si sa o lasi sa calatoreasca pe calea iubirii constiente, cand viziunea comuna si practica includ calitati noi ce orienteaza cresterea spre a oferi si celor din jur inspiratie, bunatate, curaj, cunoastere, compasiune, intelepciune. Calea iubirii constiente se extinde astfel in cercuri tot mai mari, dand un sens vietii noastre, ajutandu-ne sa ne dezvoltam potentialul propriu si calitatile cele mai frumoase, contribuind totodata la dezvoltarea celorlalti.

Daca aveti unul sau mai multi prieteni speciali, pe care-i apreciati foarte mult si care, intr-un fel sau altul, v-au atins sufletul, va invitam sa participati la concursul „Timpul iubirii” pentru a ne impartasi cum anume intalnirea cu ei v-a marcat intr-un mod pozitiv si profund existenta. Daruiti-le mesajele dvs. de multumire si recunostinta pentru atingerea iubirii lor! Care ar fi acestea?

- Creatiile pot fi in versuri sau proza, trebuie sa fie originale si sa nu mai fi fost publicate in alta parte;

- Nu exista limita de varsta;

- Pentru a va inscrie in concurs, trebuie sa ne trimiteti minim o creatie;

- Fiecare participant, daca doreste, poate sa se inscrie in concurs cu mai multe creatii;

- Creatiile si datele de contact ale participantilor (nume si prenume, varsta, profesie, adresa de mail, telefon, adresa postala) se trimit pe adresa de mail concursurismile21@yahoo.com, in perioada 28 martie - 1 mai 2010.

- Rezultatele concursului vor fi anuntate in data de 13 mai 2010.

Lansam concursul „Timpul iubirii”, pe 28 martie 2010, de Sarbatoarea Sfanta a Floriilor, ce ne aminteste de intrarea Mantuitorului Isus Hristos in Ierusalim... eveniment mediator in calendarul crestin, care ne (re)invita sa ne coboram mintea in inima, cel mai lung pelerinaj al vietii noastre...

Impartasind aceeasi Iubire pentru Carte, premile concursului „Timpul iubirii” sunt oferite de sponsorii si partenerii nostri, a caror identitate o vom dezvalui pe parcurs.

Prima editie a concursului „Timpul iubirii” se desfasoara in perioada 28 martie (Duminica Floriilor) – 13 mai 2010 (Inaltarea Domnului), cu tema Prieteni de suflet. Partenerul acestei prime editii este editura Ascendent, care in martie 2010 a implinit 5 ani de existenta. La multi ani!

In aceasta prima etapa, creatiile premiate vor fi publicate pe blogul Mediatorul cartii (in curand si www.mediatorulcartii.ro) si pe site-ul editurii Ascendent. Premiantii vor primi pachete cu carti oferite de editura Ascendent si poeta Angela Baciu. Multe alte surprize legate de desfasurarea concursului si premiile oferite de alti sponsori si parteneri o sa vi le dezvaluim pe parcurs... Va asteptam cu drag alaturi de noi in aceasta calatorie!

Echipa de proiect

Concursul „Timpul iubirii”© CTCM – Mediatorul cartii, Atelierele de creatie ale poetei Angela Baciu si editura Ascendent.
© Programul educational SMILE 21 + (Strategii de Mediere pentru Inovatie si Leadership in Educatie)

Entropia durerii – până mai ieri – ghilotină” de Cezarina ADAMESCU

2010-03-26T13:36:00.000-07:00

ANGELA BACIU-MOISE, „De mâine până mai ieri, alaltăieri”, Editura LIMES, Cluj-Napoca, 2007

Prezenţă frapantă în peisajul liricii actuale, din toate punctele de vedere, Angela Baciu ştie să-şi valorifice calităţile, resursele, datele esenţiale primite la naştere, talantul ce i s-a dat să-l sporească, să-l pună în valoare, să-l facă să strălucească. Şi poate că în aceasta constă adevărata sa artă, în a şti să se aşeze în lumina cea mai favorabilă, cea mai prielnică. Şi, o dată cu persoana sa, aşază şi lucrurile din jur, şi oamenii, după un scenariu prestabilit, astfel ca imaginea, decorul să prevaleze asupra sentimentului.

De ce atâta nevoie de imagini exterioare? Trebuie să ai curajul să sapi adânc, ca să dai de plămada aceea de inefabil, rămasă genuină. Şi totuşi, atâtea văluri acoperă adevăratul chip, încât devoalarea devine anevoie de înfăptuit. Dar ce vei descoperi, merită osteneala. Şi stratul de fard şi voalurile au rostul lor. Ele acoperă vulnerabilitatea. Dacă treci de barierele emoţionale pe care le simţi ridicate în preajma sa, poţi descoperi o persoană caldă, generoasă, deschisă, comunicativă, stenică.

Angela Baciu-Moise are abilităţi creative certe, aşa cum s-a vădit în volumele precedente, intens mediatizate şi apreciate de critică. O dimensiune în plus, dimensiunea suferinţei, se relevă cu acest al 13-lea volum de versuri, suferinţă ce capătă valenţe noi în universul trăirilor poetei : „durerea nu este insuportabilă pentru că e ascuţită,/ ci pentru că e permanentă, nu se moare din asta,/ trăim, luptăm” („Astă zi de luni”). Asta te face să simţi mai acut bucuria lucrurilor simple, fireşti, necesare, dar ignorate până atunci. „Durerea însăşi e necesară pentru a simţi bucuria că nu te doare nimic” –spunea un clasic român.

Iar Jose Martì, spunea : „Dintr-o rană mai cumplită, iese versul mai frumos”. Şi îndeobşte, orice suferinţă te fortifică, mai ales dacă e oferită ca jertfă, având drept consecinţă : „nu mă justific, am, dacă nu/ cel mai frumos atunci sigur cel mai călit suflet/ din toate câte au fost şi sunt…” („Astă zi de luni”).

Un remember scris cu majuscule direct pe suflet, o ciudată înstrăinare de sine, un spaţiu pustiu în care s-art putea aşeza din nou, ca la început, credinţa şi amintirea, doi piloni pe care se sprijină sufletul vânzolit de angoase, spaime, durere, frustrare, pierderi ireversibile.

Discursul său a părăsit spiritul de frondă şi mai curând „se agaţă”, are nevoie de un confesor, de un umăr, de urechi şi de ochi, de mâna aceea răcoros de fierbinte, încăpătoare şi fermă în care căuşul palmei sale să se cuibărească. Şi mai ales, de un trup viu, armonios, primitor, ca să-şi demonstreze că mai există încă. Pentru atunci când totul se clatină în jurul său, când până şi punctul de sprijin devine alunecos, pământul se cască, bolta cerească se năruie. Volumul de faţă este un veritabil jurnal liric, monolog interior, confesiune de tip solilocvial, din care elementul emoţional nu lipseşte. În care se regăseşte eul zbuciumat, tulbure, neliniştit, anxios, căutând o ieşire din hăţişul existenţial.

Iminenţa unor intemperii devine obsedantă : vine ploaia, fulgerul, nori ameninţători, vânt puternic. Stai în preajmă!

Iar când totul se vădeşte a fi efemer, doar amintirea, ecoul, străfulgeră apele minţii. Consideraţii, impresii, ecouri, ce licori din prafuri de meteori puse din timp la dospit pentru posteritate! Câte o fărâmă din mângâierea de ieri, mai pătrunde şi în tainiţele cărnii, dar vai, atât de stranie, de îndepărtată! Până la urmă, nostalgia îşi cucereşte spaţiul îndreptăţit. Nimic care să se ridice deasupra? Nimic care să dăinuie? Carnea uită, dar sufletul, nu… Memoria cărnii, a trupului bucurându-se de voluptăţile şi binefacerile dragostei trupeşti, ori această memorie e atât de scurtă! Nu poţi simţi deliciile cărnii după zece-douăzeci de ani, dar un simţământ rămâne genuin, ori poate numai adierea blândă răvăşind cămările inimii. Din aceste cămări răbufnesc stoluri migrând în abisul hârtiei, fără punct, fără virgulă, cine să mai aibă aminte de ele? – într-un haos sublim – cuvintele – ciocuri de păsări ciugulind din carne şi bând sângele tău cu voluptate şi doar Numele Domnului, caligrafiat pe azur, cu majuscule.

Fără mirări-întrebări, în această zbatere continuă numită viaţă – singura ocazie pe lumea asta – cum spunea o poetă poloneză. Poeme – gânduri sălbăticite, plete vânzolite de vânt, himere… Dacă până nu demult Angela Baciu-Moise s-a îndreptat spre Dumnezeu cu spatele, acum, întoarsă cu faţa, încearcă să facă primii paşi, învaţă să meargă, se poticneşte, o ia de la capăt, şi Isus a căzut de trei ori sub povara crucii. Dumnezeu a trecut pe la ea prin odaie. Învaţă să-şi poarte durerea cu seninătate, chiar conştientă de marea demnitate care i s-a conferit : aceea de creştin. E ca un temerar care se avântă să descopere noi ţinuturi, curios să cerceteze, conştient de condiţia noastră de pelerini şi pribegi pe aceste ţinuturi, în această viaţă, dată nouă spre custodie şi bună gospodărire.

„Da, am un destin cu uşa întredeschisă – / să rămân, să ies, spectator în fotoliul din sufragerie,/ călător de profesie, vorba poetului.// Da, am un destin cu uşa întredeschisă.”(„Poem”).

Cu zece ani în urmă, un redactor, poet de la Porto Franco, mărturisea, în scris, că atunci când o vede pe Angela, atât de elegantă şi frumoasă, cu pletele curgându-i râu pe spate şi încadrându-i pomeţii perfecţi, cu gura ca o piersică pârguită, îi vine să intre cu capul în fişetul metalic. De altfel ea are conştiinţa propriei prezenţe şocante şi nu ezită s-o afişeze, fără ipocrizie, prin tot ce face, e starea ei de a fi : „e firesc să-mi iubesc/ tinereţea pentru că încetul cu încetul o pierd se duce precum/ copilăria. Eram atât de frumoasă(…) îmi trec mâna prin părul/ lung negru brăţările zornăie aproape erotic mişc părul ca pe o coamă sălbatică.”

Poeta scoate la iveală o recuzită din care nu lipsesc durerea, singurătatea, boala, nostalgia timpului ireversibil, amintirile, tăcerea, abisul, moartea, depresia. Ea percepe durerea în trepte : „ atâta durere am strâns în mine că moartea-mi pare ireală nu/ mă mai sperie asta înseamnă să trăieşti” („O zi în cafenea”).

Mesajul subliminal coincide cu dimensiunea spirituală, cu acele trepte ale sinelui străbătute una câte una spre Înălţimile la care cu toţii tindem : „”Pe vremea aceea, demult, nu credeam/ în NIMIC” („Întreabă-mă despre frică”). De asemenea, ies în evidenţă dimensiunea şi treptele păcatului : „nu ştiam ce înseamnă / ISPITA! („Întreabă-mă despre frică”). Apoi : „mă dureau încheieturile mâinilor,/ atunci parcă am îngropat toată/ INOCENŢA – tangoul copilăriei” („Întreabă-mă despre frică”).

Treptat cerul interior se înseninează, lucrurile se limpezesc : „Ai vrea să risipeşti toate umbrele trecutului/ şi ştii, trebuie/ să tăvăleşti URA prin praf,/ s-o calci în picioare, (…) apoi să te ridici senină,/ să nu mai laşi pe nimeni să răscolească rana,/ să dai drumul sângelui să rodească şi/ în faţa lui Dumnezeu singuri să ne rugăm.” („Jocul”). Şi acest temei al rugăciunii rămâne după toate valurile ridicate în faţă. Nu lipseşte revolta în acest drum spiritual : „Cu ce plătim durerea, acele cruci de piatră/ răsturnate peste mormintele vechi?” („Jocul”).

Un stil deja format, dezgolit de metafore, cu un vers liber, orchestraţie amplă şi totuşi, fără desfrâu verbal, o concentrare a expresiei care are ca miez de foc lucrul mărunt, banal, gestica obişnuită. Sfântul Augustin spusese : „Mă tem că trece Dumnezeu pe lângă mine cu harul său şi că nu se mai întoarce”.

Angela Baciu-Moise a ales, pe frontispiciul volumului său de versuri cuvintele Măicuţei Tereza de Calcuta : „Ştiu că Dumnezeu nu-mi va da ceva ce nu pot duce. Îmi doresc doar ca El să nu aibă atâta încredere în mine.” Conştientă de rostul său în această lume, Angela Baciu-Moise construieşte, clădeşte, o lume pentru mâine din cioburile lui ieri şi alaltăieri, pentru ca urme de temeinicie pentru cei care au fost, sunt şi vor fi. Prin poezia sa ea a descoperit expresia iubirii care nu este altceva decât expresia lui Dumnezeu. Ceea ce nu e puţin lucru, dimpotrivă.

,,Entropia durerii – până mai ieri – ghilotină” de Cezarina ADAMESCU

Lansarea Revistei Medierea si a Ghidului de Mediere

2010-03-21T07:03:00.000-07:00

Carti in dar cu drag si recunostinta (2)

2010-03-14T11:21:00.000-07:00

Prietenilor de la Cenaclul literar "Lucian Blaga" din Sebes - Alba, le multumesc din inima pentru cartile daruite si gandurile frumoase! Cu drag, le-am mediat si eu o surpriza.

De mâine până mai ieri, alaltăieri - Angela Baciu - Moise

2010-03-06T05:31:00.000-08:00

“DE MAINE PANA MAI IERI, ALALTAIERI” este jurnalul unui martor al suferintei celuilalt. Strategia textuala implica acumulari de gesturi, cuvinte, taceri, strigate reprimate, care induc senzatia de mecanica a zilelor si noptilor, opresiva pana la alienare, incursiuni in trecutul comun si proiectii intr-un viitor incert, erodate sistematic de sentimentul incertitudinii si provizoratului.
Poeta isi refuza efuziunile sentimentale, dar si orice pornire cinica. Atitudinea ei este mai degraba de sorginte stoica, una dintre imaginile-efigie ale cartii fiind aceea a femeii care nu plange, (carte dedicata, in memoriam, sotului ), inchisa ermetic intr-o crisalida care poarta marcile tari ale frumusetii, durerii si singuratatii.
...“De maine pana mai ieri, alaltaieri” este o carte unica, in care notatia cruda este bulversata adeseori de izbucniri vizionare: ea are frumusetea paradoxala a descantecului si forta teribila a unui exorcism...” (Mircea PETEAN)

POEM (1)
“Cu ochiul pătat de pământesc” (Kafka)
Să mă închid aş vrea în gânduri sălbăticite
mâine este azi, aşa spun mereu asemeni unei
fiinţe abisale să simt fiorul aş vrea
odată cu sângele - un contur, o linie,
ceva mult mai aproape.
Ei da, eram o tăcere, erai o tăcere,
recunoşteai - TU nu mai erai acolo,
renunţasem. cu memoria palmelor ascultă cum
bate vântul de martie a desprimăvărare.
Citesc Poe şi din când în când mai
trece Dumnezeu prin odaie. Mă priveşte
apoi închide fără zgomot uşa,
imi spun trebuie să învăţ să merg
pe drumul cel mai bun ‘mergi, nu te uita peste umăr,
nu striga, oricum nu te aude nimeni ‘
şi aşa aruncam cu furie cu mine
în înaltul cerului, căzând apoi pe
genunchii ploilor rotunjiţi de timp.
am învăţat să iubesc…puţin câte puţin,
puţin
câte
puţin...
m-am lăsat risipită în toate
anotimpurile mă ştergeam pe frunte
de tristeţe. aş fi umplut cu ea şi Dunărea şi pustia.
carnea vineţie ţipă,
pumnul se strânge a ameninţare
« bărbia dreaptă »,
îmi spun, « trece timpul ».
pe lângă mine soarele se prelinge iar,
am mai pierdut o zi. ce vreau să spun ?
cum mă regăsesc după…douăzeci de ani ?
sau mai mulţi ?
N-AM CERUT NIMĂNUI NICIODATĂ NIMIC.
Da, am un destin cu uşa întredeschisă -
să rămăn, să ies, spectator în fotoliul din sufragerie,
« călător de profesie » vorba poetului.
da, am un destin cu uşa întredeschisă.
martie 2006, Galaţi

De unde vine primavara?

2010-03-06T00:10:00.000-08:00

In activitatea mea de inspector scolar, ma simt ca un cautator de diamante si chiar gasesc nestemate ascunse in scolile de la oras si de prin sate. Iata ce am gasit saptamana aceasta la Scoala de Arte si Meserii din satul Helegiu, jud. Bacau.

De unde vine primăvara?

Primăvara ţine din pământ,
Trebuie să mă credeţi
Pe cuvânt!
Firul subţire
De ghiocel
Sună din clopoţel
Şi adună
Toate razele de lumini
La noi în grădini!
Eu zic că primăvara vine
Din ochii tăi
Către mine!
Şi îndreaptă spre stele
Zboruri fragile
De rândunele,
Ia curcubeie de flori
Şi le agaţă prin nori,
Apoi pune lumini,
Să ştii.
În ochi cuminţi de copii!

Vârlan Georgiana – clasa a VIII a
Grigoraş Carmen – clasa a VII a
Prof. Paunescu Maria
Şcoala de Arte şi Meserii Helegiu, jud Bacău

Leadership creativ

Sunt cea mai bogata femeie

2010-03-05T12:54:00.000-08:00

La invitatia parintelui Romeo si a d-nei prof. dr. Violeta Apostu, directoarea Liceului Teologic "Fericitul Ieremia" din Onesti, astazi, 5 martie 2010, Sofia Vicoveanca a fost in mijlocul nostru. Ma bucur ca am putut sa raspund si eu invitatiei si am fost prezenta la eveniment. Un cadou minunat pentru 8 martie - Ziua femeii, pe care Sofia Vicoveanca ni l-a oferit anticipat, cu mare drag, din sufletu-i curat, nobil si bogat si de dalba ninsoare a iernii, astazi mai frumos ca oricand, la ONESTI, daruit si mediat...

"Sunt cea mai bogata femeie,
Am plaiul drag la indemana
Sa-l cant, ca-i soare, ori furtuna,
In fiecare zi din saptamana
Si-mbrac ce-i mai frumos sa-mi steie
In lumea asta trista si nebuna.

Sunt cea mai bogata femeie,
Am sufletele voastre-n palma
Si lacrima sfioasa, de sub geana,
Atunci cand, din adanc, dorul te cheama,
Ca-i dor de prunc, ori de iubit, sau dor de mama.

Sunt cea mai bogata femeie,
Am amintiri duioase si multe, multe flori,
Ce mi le-ati daruit si m-ati impodobit adeseori,
Visez la ele-n nopti albe, pana-n zori,
Sunt cea mai bogata femeie,
Cea mai bogata dintre muritori."

(Sofia Vicoveanca, TAINE in adanc pastrate, Celestin Suceava, 2009)

Sofia Vicoveanca si preotul Romeo

Sofia Vicoveanca si prof. dr. Violeta Apostu

Sesiunea de autografe

FESTIVALUL INTERNAŢIONAL „LUCIAN BLAGA”

2010-03-03T20:59:00.000-08:00

FESTIVALUL INTERNAŢIONAL „LUCIAN BLAGA”

EDIŢIA a - XXX
7 – 9 MAI 2010

În contextul Festivalului se organizează următoarele concursuri naţionale (devenite tradiţionale):

1. CONCURSUL DE CREAŢIE LITERARĂ - deschis tuturor creatorilor, membri sau nemembri ai uniunilor de creaţie, elevilor şi studenţilor din ţară. Poeziile şi eseurile (maxim 10) trimise la concurs, vor fi dactilografiate la două rânduri şi vor purta un motto, acelaşi cu cel de pe plicul ce conţine datele biografice ale autorului.

2. CONCURSUL DE ARTĂ PLASTICĂ ŞI EX-LIBRIS – se adresează tuturor artiştilor plastici, membri sau nemembri UAP, elevilor şi studenţilor din ţară.
Dimensiunile lucrărilor, şi ne referim în primul rând la portretistica lui Lucian Blaga, rămân la aprecierea fiecărui creator şi vor fi circumscrise, în mod special, lirismului şi mitologiei blagiene.

Lucrările concursurilor vor fi trimise pe adresa:
Centrul Cultural „Lucian Blaga”, cod poştal 515800, B-dul Lucian Blaga, nr.45, Sebeş, jud. Alba până la data de 20 aprilie 2010, data poştei, însoţite de fişa personală a creatorului.

Juriile celor două concursuri vor fi formate din istorici, critici literari şi de artă, specialişti, reprezentanţi ai instituţiilor organizatoare şi vor acorda premii în bani, dar şi ale revistelor şi societăţilor literare, ale unor Edituri, rezervându-şi dreptul de a acorda sau nu unele premii.

Menţionăm că lucrările primite vor apărea în revista „Paşii Profetului” sau „Caietele Blaga”, iar după jurizare materialele vor rămâne în patrimoniul festivalului.

Comisia de organizare

Contact: CENTRUL CULTURAL „LUCIAN BLAGA”SEBEŞ
B-dul Lucian Blaga; Nr. 45; Cod 515800; Jud. Alba;
Tel : 0258/ 732939; Fax: 0258 / 732844
E-mail: cclb_sebes@yahoo.com

Multumim pentru colaborare d-lui Petre FAGARAS si celorlalti membri din comisia de organizare a FESTIVALULUI INTERNAŢIONAL „LUCIAN BLAGA” ! SUCCES!

Lelia Mossora - Cine esti?

2010-02-22T21:48:00.000-08:00

Emilia Boghiu - Ghid de poetica a prozei

2010-02-22T09:45:00.000-08:00

Ghidul de poetica a prozei se adreseaza cititorilor (elevi, studenti, profesori) care doresc sa-si clarifice notiunile de naratologie si poate fi parcurs nu doar ca o lectura cursiva, de la un capat la celalalt, ci si ca un dictionar, oferind accesul rapid si comod la notiunile de baza. Aplicatiile realizate de autoare pe diverse opere din programele scolare reprezinta fise, planuri de lucru, tot atatea puncte de plecare pentru o investigatie personala a textului literar, urmarind cu predilectie acele aspecte de care se intereseaza naratologia.

Doctor in filologie cu o teza dedicata lui Marin Preda, Emilia Boghiu este profesoara de limba si literatura romana la Colegiul National "Dimitrie Cantemir" din Onesti. A mai publicat: Hermeneutica si naratologie aplicata, Editura Eurocart, Iasi, 2003; Specii literare, Editura T, Iasi, 2005.

Matematica accesibila - Daniel Grozavu

2010-02-18T01:06:00.000-08:00

Mulţi ştim să înotăm, dar a-l învăţa pe altul să înoate aceasta-i măiestria. Cel care ştie nu îl înţelege pe cel care nu ştie; cel care poate nu îl înţelege pe cel care nu poate. Pentru chinezi limba chineză este simplă.

În această carte mă ocup de cum se face, partea teoretică conţine doar rezultatele fundamentale, necesare pentru rezolvarea problemelor. Acolo unde se subînţelege nu sunt puse atât de multe : oricare ar fi, aparţine, diferit de zero, nevidă, repetate diferite definiri, etc.

Anumite condiţii de existenţă, la unele formule şi teoreme sunt lăsate temă, pentru o mai bună reţinere, în schimb am insistat pe modul lor de folosire în probleme, oferind exemplele şi contraexemplele necesare.

În fond o problemă este de fapt o ghicitoare, interesându-ne răspunsul final, răspuns pe care l-am avut în planul central şi pentru care am oferit diverse reţete şi metode. Rostul comunicării este de a ne face înţeleşi. Dacă toată lumea pricepe ce a vrut să spună cineva cu cuvinte simple, atunci cred că nu trebuie avută pretenţia de a complica lucrurile. Începi să spui ceva şi dai amănunte la amănunte, de uită interlocutorul de unde ai plecat, adresându-te astfel numai elitelor.

Am curajul de a comunica direct, traducând dintr-un limbaj complicat, făcându-l apoi, zic eu, mai accesibil. Apelez la prescurtări, la puncte - puncte, la un limbaj mai colorat, modul de abordare al cărţii fiind dinamic şi original. Demonstraţiile la rezultatele teoretice, atunci când apar au în special un rol metodic, reţinând tehnica de lucru. Exerciţiile şi exemplele sunt alese din examenul de bacalaureat, iar cele „netitrate ", sunt din „bagajul universal ", sau propuse de către mine. Sunt exerciţii care „s-au plimbat ani în şir prin subiecte ", exerciţii şcoală, exemple semnificative care acoperă în mare procent, programa şi tipologiile subiectelor de examen, vezi indexul alfabetic.

În general în programă sunt tot soiul de teme, de la simplu la dificil. În fond un model aparent complicat îl poţi obţine combinând modele simple. Cunosc exact punctele în care elevul întâmpină dificultăţi şi am văzut o mulţime de cazuri în care „s-a priceput, dar nu se ştie să se aplice". Exerciţiile studiate nu sunt neapărat dificile , dar majoritatea elevilor întâmpină dificultăţi la rezolvarea lor, eu încercând o clarificare a punctelor lor sensibile. Limbajul este accesibil având în plan central elevul şi am insistat pe tehnicile de bază, încât cu puţin să faci mult, unele noţiuni repetându-se atunci când e cazul, pentru o mai bună fixare.

Unele subiecte de bacalaureat sunt repetitive şi predictibile, exceptând unele variante propuse la M1, care sunt subiecte propuse la concursurile de titularizare pentru profesori, sau la diverse etape ale olimpiadelor de matematică. Ca să alung monotonia, am făcut şi diverse comentarii nematematice în cadrul paginii şi în subsolul ei, cred eu amuzante şi interesante.

Această carte este utilă ca un ghid de pregătire fără profesor , ca un memorator de relaţii teoretice, formule şi metode, pentru elevii interesaţi şi acoperă acceptabil programa de bacalaureat, prezentând o bună sinteză teoretică şi metodică la toată matematica de liceu, adică algebră, analiză şi geometrie. Pentru a vă convinge de multitudinea temelor abordate consultaţi indexul alfabetic .

Rezultatele teoretice folosite sunt concise şi la obiect, nu sunt sufocate de diverse teorii şi demonstraţii, am încercat să evidenţiez, nici mai mult, nici mai puţin, adică, exact atât cât trebuie şi ca orice lucru este perfectibil.

Cartea se adresează tuturor elevilor, majoritatea vor găsi explicaţiile necesare înţelegerii şi vor avea încântarea clarităţii şi simplităţii, cu o completitudine a informaţiei.

Caracterizare în trei vorbe : ordine, claritate, simplitate. Vă doresc succes şi să vă fie de folos! Autorul

Comenzile, vă rog să le faceţi pe adresa de e-mail grozavudaniel@yahoo.com.

Mărturii dintre milenii - ANGELA BACIU - MOISE

2010-02-16T09:12:00.000-08:00

Angela Baciu - Moise, Marturii dintre milenii, editura Limens, Cluj - Napoca, 2007

Doresc sa incep prin a multumi d-nei Angela Baciu-Moise pentru recomandarea de a promova aceasta carte si amabilitatea de a-mi trimite, ca urmare a solicitarii mele, mai multe informatii despre nasterea acestei carti, pe care o dedica cu iubire si recunostinta parintilor sai si tuturor oamenilor deosebiti care au contribuit la debutul sau literar si editorial, precum si la formarea sa poetica, publicistica si gazetareasca, personalitati literare care merita tot respectul si cinstea. Autoarea multumeste, de asemenea, editorului si sponsorilor care au sprijinit si sustinut aceasta carte. Acestor oameni minunati si tuturor celor care vor citi aceste randuri, doresc sa le multumesc si eu, la randul meu, chiar daca nu am avut sau voi avea vreodata sansa de a-i intalni si cunoaste direct, pentru ca impreuna facem posibila aceasta intalnire in comunicare, uniti de valoarea noastra umana, pasiunea comuna pentru lectura, interesul si dragostea pentru cultura, impletindu-se toate, marturii dintre si peste milenii, arc peste timp si spatiu nicicand mai frumos!

Aparuta in colectia Paradigme a editurii Limens, sub coordonarea scriitorului si editorului Mircea Petean, cartea Marturii dintre milenii cuprinde 63 de interviuri si o inedita arhiva fotografica cu mari nume ale literaturii romane contemporane. O invitatie la lectura despre conditia scriitorului in epoca contemporana, modelele creatoare, relatia magistru - ucenic, promovarea literaturii romane in strainatate, reconfigurarea scarii de valori, necesitatea revizuirilor si importanta medierilor culturale si interculturale.

Angela Baciu - Poezii (2009, editie bilingva)

2010-02-06T07:59:00.000-08:00

Poezii ce-si exprima libertatea de-A FI

Versuri bilingve in toate anotimpurile

Risipind cu MAJUSCULE saptamana in zile

FRICA urcand pe treptele-i nedrepte

MEMORIA fugind nebuna pe axa timpului

Intr-un tren de noapte...

Suflet invatand iubirea picatura cu picatura

In VIATA curgand frumusetea-i ca o dunare...

Vis crescut pom cu radacini adanci

Din inima si brate sarind precum aschiile

Zilele-n pagini de jurnal...

Cuvinte libere in JOCUL umbrelor trecutului

Alergand .... spre NICIUNDE...

In aerul proaspat de ploaie cu miros de magnolii...

... urme ce vor dainui multa vreme de acum inainte...

Pentru a rasfoi paginile volumului si a va bucura de versurile ascunse intre coperti, click aici

Multumim d-nei Angela Baciu pentru ca ne pune la dispozitie volumul pentru a-l consulta si virtual!

Atelierele de lectura ale poetei Angela Baciu

2010-02-06T02:14:00.000-08:00

ANGELA BACIU - POETA SI PUBLICISTA

2010-02-06T02:06:00.000-08:00

Infinitul mic, iubindu-l pe cel Mare

2010-02-01T05:31:00.000-08:00

"Iubirea înseamnă abundenţă, dăruire, împărtăşire, generozitate. Iubirea nu este meschină! Iubirea nu face calcule contabile, adunări şi scăderi. În iubire nu există datorii, reeşalonări, compensări de plăţi.IUBIREA OFERĂ ŞI APOI UITĂ CĂ A OFERIT! Iubirea nu are memorie.Dacă o întrebi, te întreabă la rândul ei: "Am făcut eu asta? Când oare?" Iubirii îi lipseşte această conştiinţă de sine. Un om care iubeşte nu stă să evalueze: "Acum sunt iubitor". Iubirea este acţiune spontană, cu o minte nedivizată. Este curgerea minunată a unui fluviu pe marginea căruia nu stă nimeni care să facă ordine.Cred că aceasta este caracteristica distinctivă a iubirii pure.ÎN IUBIREA ADEVĂRATĂ NU MAI EXISTĂ EU!" (Adrian Nuta)

Titlu: Infinitul mic, iubindu-l pe cel MareAutor: Adrian NutaEditura SPER 2007Colectia: ANIM (colectie aparuta sub ingrijirea prof. univ. dr. Iolanda Mitrofan)

Autorul:
Adrian Nuta este lector universitar doctor la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, Universitatea Bucuresti si psihoterapeut - formator in cadrul scolii SPER.

Cuprins
Inchisori comode, libertati primejdioase
Tornada - analiza psihologica
A-ti asuma riscul inseamna a-ti oferi sansa
Pentru cine este periculos sa gandesti?
Cand simti ca traiesti cu adevarat?
Ce anume daruiesti Universului?
Oare parintii pot fi educati?
Dumnezeu revizuit. Sa-i dam un nume?
Despre casatorie

"Cand dragostea va indeamna, urmati-o
Chiar de cararile ei sunt anevoioase si abrupte.
Si cand va invaluie cu aripile sale, lasati-va in seama ei
Chiar daca sabia ascunsa in penajul sau va poate rani." (Kahlil Gibran)

"Asa graieste despre iubire Kahlil Gibran, un pictor cu inclinatii literare, nascut in nordul Libanului..." (Adrian Nuta, Infinitul mic iubindu-l pe cel Mare)

Despre iubire - de Kahlil Gibran
"Cand iubirea coplesitoare va face semn, urmati-i indemnul,
Chiar daca drumurile ei sunt aparent grele si prapastioase,
Si cand vraja paradisiaca va cuprinde cu aripile ei angelice,
supuneti-va misterului ei,
Chiar daca sabia ascunsa-n penaju-i v-ar putea rani,
Iar cand iubirea transfiguratoare va vorbeste si osimtiti profunda si divina, dati-i crezare,
Chiar daca vocea ei ar putea sa va sfarame visurile himerice,
asemenea vantului din miaza-noapte care va pustieste gradinile.
Fiindca, precum iubirea va incununa,
adeseori tot ea trebuie sa va si crucifice.
Precum va face sa cresteti mult mai repede si imbatati de fericire,
Tot ea trebuie sa va si reteze si uscaciunile
si sa va distruga cat mai repede rautatile si egoismul.
Precum ea va ridica imbatati de bucurie,
pana la inaltimea voastra ideala,
alintandu-va cu o dumnezeiasca gingasie ramurile cele mai fragile care freamatain lumina soarelui infinit al iubirii,
Tot la fel ea va razbate ca o miraculoasa
forta purificatoare pana in adancul radacinilor voastre,
zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.
Asemeni snopilor de grau, ea va secera, niciodata intamplator.
Va treiera pentru a va decoji.
Va vantura spre a va curata de pleava.
Va macina pana la inalbirea fainii voastre.
Va framanta pana ajungeti foarte supusi, divini si puri.
Ca apoi sa va harazeasca focului sausi sa puteti deveni painea cea sfantaa nemuririi la ospatul divin.
Toate aceste si multe altele vi le va da cu prisosinta iubirea,pentru ca, astfel, sa va puteti cunoaste pe deplin tainele inimii
si sa deveniti o parte din inima Vietii Eterne
din care izvoraste nesfarsita IUBIREA.Dar daca, stapaniti de indoiala, egoism, meschinarie,
suspiciune sau de teama,veti cauta doar tihna si placerea dragosteicare permanent vi se daruie fara ca voi sa iubiti,
Atunci e mai bine sa va acoperiti, fiind infranti,
goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii,
Spre a va intoarce, ramanand inchistati si singuri,
in lumea fara de anotimpuri,
unde veti rade dar nu cu intreaga voastra bucurie,
unde veti plangedar nu in toate lacrimile voastre pe care vi le-ar fi putut
smulge extazul iubirii.
Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia energia sa atotputernica,
divina si misterioasa decat de la sine.
Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanitade cel sau cea caruia i se daruie;
Fiindca iubirii adevarate ii este de-ajunsa iubirea infinita,
sublima si transfiguratoare.
Cand iubiti nu trebuie sa spuneti "Creatorul e in inima mea",
ci mai degraba "eu sunt acum topit de iubire in inima Creatorului",
Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii,
fiindca iubirea, daca cu adevarat o meritati,
va va arata cu siguranta drumul ea insasi.
Iubirea nu are nici o alta dorintadecat aceea de a se implini prin totala iubire.
Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte,
fie ca ele acestea sa fie:
Sa te topesti de iubire in tot sisa devii izvor de iubire divina ce susurul in noapte-si canta;
Sa cunosti adesea durere prea marii duiosii;
Sa fii ranit si imbatat de intelegerea iubirii;
Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te;
Sa te trezesti in zori, cu inima mereu inaripata si sa inalti,
plin de recunostinta, multumire pentru inca o zi de iubire;
Sa te odihnesti, coplesit de beatituine,
la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;
Sa te intorci impacat si debordand de fericire acasa la ora amurgului,
Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru fiinta iubita,
iar pe buze sa ai un cantec de lauda."

Pentru mai multe carti ale autorului Adrian Nuta, click aici (Libraria sufletului)

Amour amazigh (Dragoste de om liber)

2010-01-11T14:44:00.000-08:00

Biblioteca Municipală „Radu Rosetti” - Oneşti
în parteneriat cu

Centrul de Training, Consultanţă şi Mediere

organizează, în cadrul proiectului "Mediatorul cărţii",
lansarea volumului “AMOUR AMAZIGH”
Autor: profesor MARIANA DIMA

Cartea este prefaţată de Virginia - Smărăndita Brăescu

Luni, 18 ianuarie 2010, ora 17.00 în aula bibliotecii
(intrarea este liberă)

Elogiu lentorii pentru un timp al iubirii, sperantei si credintei

2009-12-21T06:08:00.000-08:00

"Cand iubim, timpul devine sarbatoare perpetua."
(Clara Toma, Timpul iubirii)

Timpul se opreste parca in loc de sarbatori si (re)descoperim ca putem/stim sa ne relaxam si sa ne bucuram si altfel de viata, de poezie... de tot ce iubim, ne face bine si vedem frumos, intr-un ritm in acord cu noi insine... In spiritul iubirii, al medierii si al elogiului lentorii, va recomandam Calendarul perpetuu al Aniversarilor si al altor Sarbatori "Timpul iubirii" din portofoliul editurii Ascendent si cartea "Elogiu lentorii" din portofoliul editurii Publica, a caror lectura o mediem prin desenul "Melcul emotiilor". Lucrarea apartine elevei Ana - Maria Paval, Centrul de Zi Agigea si a fost premiata la Concursul National SMILE 21+ cu tema "Inner World Creative Conflict Resolution" (Rezolvarea creativa a conflictelor din sufletul tau), editia 2009, categoria de varsta 6 - 13 ani (premiul I).

"Tarile in care educatia este abordata dintr-o perspectiva mai lenta culeg deja beneficiile.
(Carl Honoré, Elogiu lentorii, cap. 10 - Copii: Sa cresti un copil relaxat si calm, p. 242)

"Cand CERCUL ESTE ROTUND, nu-ti pasa ca maine se rupe, ori in cateva clipe, nu conteaza ce culoare are, nici din ce material este facut, nici incotro o ia, nici cine l-a desenat, este prezenta doar starea de A FI o parte dintr-un cerc." (Clara Toma, Timpul iubirii)

Va invitam sa fiti parte din proiectele SMILE 21+ si va informam totodata ca lansam un nou Concurs SMILE 21+ cu tema "Elogiu lentorii pentru un timp al iubirii, sperantei si credintei" .

Echipa CTCM

Iubirea, speranta, credinta! (recita Marcel Iures)

Inner World Creative Conflict Resolution - editia 2009

2009-12-16T01:10:00.000-08:00

Tema concursului – Inner World Creative Conflict Resolution (Rezolvarea creativa a conflictelor din sufletul tau) – este o invitatie la autocunoastere si intercunoastere in scopul dezvoltarii inteligentei emotionale si sociale pentru a comunica nonviolent emotiile negative, a trai mai bine si a ne bucura mai mult impreuna intru dezvoltare personala, profesionala, economica si sociala mai creativa si durabila.

Editia 2009 a concursului SMILE 21+ in cifre:

- 125 de participanti cu varste cuprinse intre 6 si 18 ani;
- 25 de profesori coordonatori si evaluatori;
- 5 sectiuni din 6 au fost reprezentate in concurs (la sectiunea Spot publicitar nu au fost participanti anul acesta) ;
- 29 de premii (I, II si III) ;

Multumim din suflet tuturor celor care ne-au sprijinit in organizarea concursului si partenerilor nostri pentru premiile oferite elevilor si profesorilor coordonatori!

Va dorim Craciun fericit si sarbatori cu bucurie, caldura si liniste sufleteasca alaturi de cei dragi!

Va asteptam cu drag la editia 2010 a Concursului SMILE 21 +,

Echipa CTCM

PS: Va rugam sa va interesati la posta de care apartineti despre colete. Ar trebui sa le primiti inainte de Craciun.

Pentru mai multe informatii legate de concursul Inner World Creative Conflict Resolution si rezultatele editiei 2009 consultati www.smile21.ro si http://concursurism ile21.blogspot.com

Editura Ascendent
www.edituraascendent.ro

Zâmbiţi ! Nu pentru a-i cuceri pe ceilalţi, ci pe voi înşivă!

Michel Foucault: Filosofia si Psihologia (1965) 1/3

2009-11-22T12:28:00.000-08:00

Gelu Vlasin - Dubla lansare de carte

2009-11-20T23:49:00.000-08:00

Unde si cand?
In cadrul Targului de carte Gaudeamus, la standul Editurii EIKON, standul 23, parter, (Pavilionul Central ROMEXPO), sambata 28 noiembrie 2009, ora 13:13, va avea loc o dubla lansare de carte.

Cine?

Gelu Vlasin cu Don Quijote Ratacitorul, Ed. Eikon, Cluj (eseuri, jurnal) si Omul decor, Ed. Brumar, Timisoara (antologie de poezie).

Invitati: Paul Cernat, Cosmin Ciotlos si Claudiu Komartin

Pagina web: http://reteaualiterara.ning.com

O carte pentru Torino

2009-11-18T09:33:00.000-08:00

Asociatia Culturala "Bucovina" impreuna cu Biblioteca Civica din Torino si Biblioteca "I. Ghe. Sbiera" din Suceava isi propun realizarea unei biblioteci in limba romana adresata comunitatii imigrante din regiunea Piemont. Formarea unei astfel de biblioteci se va concretiza cu un program, care se va desfasura in scolile cu numar mare de elevi romani din Torino si va consta in crearea unui punct mobil de imprumut, urmat de momente literare, intalniri cu scriitori romani, etc. Pentru aceasta avem nevoie de ajutorul tuturor celor care sunt constienti de riscul pierderii identitatii culturale a unei comunitati ce numara peste o suta de mii de persoane si rugam pe toti cei ce pot si au generozitatea sa o faca, sa doneze o carte viitoarei "Biblioteci Romanesti din Torino". Eventualele donatii pot fi trimise pe adresa Bibliotecii "I. Ghe. Sbiera", Str. Mitropoliei, Nr. 4, Suceava, urmand ca transportul in Italia sa fie asigurat de catre Asociatia "Bucovina".

Pentru alte informatii, contactati-ne pe adresa e-mail: bucovina_associazione@yahoo.it

Sursa informatiei: www.reteaualiterara.ning.com

Autocunoastere si dezvoltare personala

2009-11-08T03:01:00.000-08:00

Jacques Salomé, 2009
Si daca am fi noi insine, cine ar suferi? Cum sa renuntam la autosabororii din interiorul nostru
Editura Ascendent

Ce sunt autosabotorii, care sunt acestia si cum putem sa-i recunoastem pentru a nu mai spune si a nu mai face lucrurile pe care nu le dorim? Psihosociologul Jacques Salomé prezinta in aceasta carte autosabotorii care ne impiedica sa ne acordam in interiorul nostru dreptul de a trai mai bine, de a indrazni sa fim fericiti. Constientizarea terorismului relational permite intelegerea comportamentelor violente si agresive pe care le indreptam asupra noastra, asupra celor apropiati sau asupra celor pe care-i iubim.

"Fericirea, trebuie sa ne reamintim acest lucru, este ca o lumina in cel mai intunecat colet al fiintei naostre. Flacara mica si fidela, rabdatoare si neschimbata, pe care este bine sa o insufletim in fiecare zi, sa o adapostim de furtuna, sa o aparam de urgiile supararilor sau de ploaia disperarii. O luminita pe care fiecare dintre noi avem datoria sa o protejam fata de reavointa, de gandurile negative, de otrava resentimentelor, de obiceiurile stricte.

Fericirea este o cucerire permanenta asupra lasitatii, a descurajarii sau a blocajelor.

Fericirea este ca o mica flacara stralucitoare, curajoasa, pretioasa, magica si misterioasa, existand in inima fiecaruia." (Jacques Salomé)

Pentru a comanda cartile, contactati: Editura Ascendent

E-mail: office@edituraascendent.ro

www.edituraascendent.ro

Jocul

2009-10-21T11:45:00.000-07:00

Solomon Marcu - Paradigme universale III. Jocul
Ed. Paralela 45, 2007

Jocul ne insoteste de-a lungul intregii noastre vieti si ia forme dintre cele mai variate. In unele jocuri intram de bunavoie, in altele suntem impinsi de legi biologice sau sociale. Nu constientizam si nu putem controla decat in parte aceasta implicare. De corecta folosire a jocului depind succesul in activitatea de invatare si exercitarea eficienta a celor mai multe profesii. Cercetarea stiintifica si creatia literar-artistica includ diferite forme de joc, prin care efortul depus se asociaza cu o stare de placere si de bucurie. In contrast cu fotbalul si cu sahul, jocul creatiei nu se desfasoara pe baza unor reguli prestabilite, ci se organizeaza chiar pe parcursul desfasurarii sale, eventual in absenta oricaror regului; el este o expresie a libertatii spiritului, a dreptului nostru de a gresi, de a esua, in drumul spre afirmarea personalitatii. Pe de alta parte, chiar jocurile cu aparenta divertismentului, in masura in care au o istorie bogata, au o miza culturala importanta si devin, la o examinare mai atenta, obiect de cercetare stiintifica.

Jocul ştiinţei

În ştiinţă, atitudinea de joc intelectual a cercetătorului se aseamănă cu atitudinea interogativă a copilului care se joacă. Regulile jocului nu sunt prestabilite, jocul cercetătorului se defineşte pe măsură ce este jucat, asemenea drumului care se parcurge mergând.

Implicarea jocului în toate activităţile umane a existat dintotdeauna, chiar dacă oamenii nu au putut sesiza amploarea acestui fenomen ca în prezent, când este recunoscut ca o paradigmă universală. Academicianul Solomon Marcus identifică câteva din dezvoltările care au făcut posibilă această evoluţie (Op.cit, 2007, p. 5) :

- evoluţia ştiinţei şi artei de la reprezentări bazate direct pe distincţia casantă dintre subiect şi obiect la reprezentări mediate, nonfigurative, în care accentul se deplasează spre coerenţa internă a demersului;

- apariţia domeniului nou (chiar dacă având şi el o preistorie) al teoriei jocurilor de strategie, în anii ’40 ai secolului trecut;

- promovarea modelelor cognitive şi metaforelor cognitive, ca scenarii ipotetic-explicative ale unor procese care nu mai pot fi înţelese cu gândirea de tip galileo-newtonian sau balzacian;

- interesul crescând pentru ceea ce se întâmplă dincolo de universul macroscopic, dincolo de zona direct abordabilă prin raportare la identitatea noastră psiho-somatică, în reprezentarea ei tradiţională.

„Itinerariul de instaurare a unor concepte ştiinţifice noi, constituie o sursă bogată de joc şi de spectacol, un numitor comun al ştiinţei, artei şi filozofiei...Pariul jocului ca libertate merită să fie jucat.” (Solomon, M, Op. cit, 2007, p.31)

Va invit sa mai cititi despre joc si geniul de a fi... si aici

Lise Bourbeau: conferinta si lansare de carte

2009-10-18T00:02:00.000-07:00

EDITURA ASCENDENT are placerea sa va invite joi, 26 noiembrie, ora 19.00, la o noua intalnire de exceptie cu LISE BOURBEAU, care va sustine la Bucuresti conferinta : "Cine esti tu?"

Te cunosti cu adevarat? Daca traiesti adesea frici, emotii, indoieli, acesta este un indiciu ca nu esti tu insuti/insati…

Poate ca esti asemenea parintilor tai sau poate ca ai dezvoltat o personalitate exact opusa ?

Prin intermediul acestei conferinte, prin exercitii practice, vei invata sa te cunosti mai bine si te vei apropia mai mult de persoana care esti cu adevarat !

Lise Bourbeau, creatoarea metodei "Asculta-ti corpul", recunoscuta pe plan international, este autoare de renume si sustinatoare a nenumarate conferinte in domeniul dezvoltarii personale .

Locatia: Casa de Cultura Nicolae Balcescu, str. 11 iunie nr. 41.

In aceeasi seara, dupa conferinta, are loc lansarea celei mai recente carti a autoarei: "Asculta, mananca si inceteaza sa te controlezi!" publicata de Editura Ascendent. Autoarea va oferi autografe cititorilor sai !

Taxa de participare este de 60 lei. Rezervati- va un loc din timp la acest eveniment special. Inscrierile se fac la adresa de e-mail: edituraascendent@gmail.com, office@edituraascendent.ro sau la nr de telefon 0747085371.

Persoana de contact: Clara Toma

Antropologia cognitiva

2009-10-14T07:06:00.000-07:00

Integrată ştiinţelor cognitive, alături de lingvistică, psihologie, filozofie, neuroştiinţe, informatică, antropologia concură la o teorie integrată, însă niciodată completă. Antropologia cognitivă este o disciplină hibrid, iniţial „de graniţă”, care a căpătat în timp scurt o recunoaştere ca domeniu relativ autonom, asemenea psiholingvisticii sau psihosociologiei.

In viziunea lingvistului american Noam Chomsky, limba este o oglindă a minţii, iar structurile primeia sunt o reflectare a structurilor ascunse ale celei de-a doua. Un discurs echilibrat este manifestarea externă a unor procese psihice desfăşurate într-un creier integrat, în care cele două emisfere nu luptă pentru supremaţie, datorită funcţionarii holistice.

Viziunea lui Noam Chomsky este similară cu tendinţele din fizica modernă şi se înscrie pe o linie de gândire promovată de Kurt Goedel, american de origine cehă, sub denumirea de „teoria incompletitudinii”, fiind una dintre cele mai revoluţionare descoperiri din logică, cunoscută publicului larg abia prin anii 1970, spre sfârşitul vieţii lui Kurt Goedel. Noua fizică a introdus si proprietatea de „ne-localizare" cuantică care semnifică faptul că particule aflate la distanţe macroscopice unele de altele pot să interacţioneze unele cu altele într-un mod ciudat, ca şi cum ar fi inter-conectate, însă legatura dintre ele este necunoscută. Este ca şi cum ar exista un „intreg" care coordoneaza prin metode necunoscute fiecare particică din univers. Bohr şi Heisenberg au dezvoltat această idee, demonstrând ca nu se pot face observaţii obiective, întrucat observatorul, chiar prin acţiunea sa de observare, modifică starea cuantică a sistemului observat. Pe această bază se iese de sub incidenţa noţiunii de sistem şi se intră în sfera noţiunii de holon, care este, în sensul metaforic, „un tot egoist alcătuit din părti altruiste şi, în acelaşi timp, o parte altruistă a unui tot mai vast.” [1] Dacă sistemul deschide calea unui demers de tip analitic (dinspre multilplicitate spre unitate), holonul privilegiază analiza sintetică.

Mintea umană este un mecanism complex, fiind capabilă de noi expansiuni… ad infinitum. Emisfera dreaptă este mai „sofisticata” decât emisfera stângă, fiind capabilă să organizeze date întâmplătoare în structuri coerente, umplând astfel golurile existente. Sensul este „Sfantul Graal” al ştiinţelor cognitive (vezi Ray Jackendoff). Capacitatea creierului de a genera concepte noi (vezi Robert Hoffman şi Richard Honeck) şi, prin punerea acestora în relaţie, sensuri noi la orice nonsens, graţie furnizării unui context adecvat, cu ajutorul interferenţelor şi metaforei, de exemplu, este proprie emisferei drepte. Robin Lakoff, dizidentă din tabăra chomskyană, este de părere că, dacă limba este cu adevărat o oglindă a minţii, atunci ea ar trebui să reflecte nu doar algoritmurile sintaxei, ci mintea ca întreg, „setul complet de reguli după care fiinţa umană dă formă şi sens universului său, şi în absenţa cărora niciuna nu ar exista.” [2]

Abordarea promovată de Noam Chomsky în lingvistică (mai nou, considerat filozof al limbii) se întâlneşte cu cea din fizica modernă, în care aspectele lumii vizibile încep să fie explicate prin procesele invizibile, de nivel subatomic. Astfel, existenţa unei întregi baze mentale în creierul oricărui vorbitor (competenţa) poate fi intuită datorită manifestărilor sale exterioare: vorbirea (performanţa). Sintaxa ar fi manifestarea exterioară a unei gramatici ascunse, mentale, nu logice, ci psihologice, instanţiate în creierul oricărui nou-născut, în funcţie de limba pe care o aude în mediul înconjurător.

Informaţiile noi apar din abstracţiunile minţii, iar sensul are propria caracteristică combinatorială, care rezultă dintr-o conlucrare echilibrată a sintaxei cu semantica, deoarece limba, organism viu, trebuie să evolueze. La evoluţia limbii îşi aduc aşadar contribuţia atât sintaxa cât şi semantica, altfel s-ar ajunge la o excesivă ambiguitate (haos), fără aportul structurant al sintaxei. Un discurs echilibrat presupune funcţionarea integrată a celor două emisfere cerebrale, dreaptă şi stângă, transferul de informaţie realizându-se prin corpul calos, care le leagă ca un pod, datorită fibrelor sale norvoase.

Abordarea activităţii umane ca obiect de studiu al psihologiei a permis ipostazierea psihicului ca un sistem aflat într-o permanentă organizare şi dispunând de autoreglare. Astfel, a fost posibilă trecerea către o altă abordare a obiectului de studiu al psihologiei şi anume, omul concret. Conform acestei perspective, procesele, funcţiile şi capacităţile psihice ale omului nu există în sine fără legătură cu individul uman concret, după cum activitatea este desfăşurată şi controlată de o persoană care dispune de o anume identitate psihofiziologică. Ca atare, începe să se conştientizeze faptul că nu neapărat funcţiile psihice trebuie să constituie obiectul de cercetare al psihologiei, ci funcţiile psihice ale omului concret, şi nu activitatea la modul impersonal, ci activitatea personală şi personalizată a omului. Astfel, reorientarea către om şi către uman devine o tendinţă puternică şi fertilă în psihologie, luând naştere „psihologia umanistă", considerată de Abraham H. Maslow, unul dintre fondatorii săi, „a treia forţă în psihologie.”

Umanistii aduc o nouă perspectivă de interpretare a obiectului psihologiei, omul şi problematica sa umană devenind centrul abordărilor teoretice şi practice, de la viaţa de zi cu zi, până la marile teme şi probleme ale umanităţii. Din perspectivă metodologică, marele câştig al abordării umaniste îl reprezintă trecerea de la cercetarea manipulativă la cea coparticipativă, omul nemaifiind un simplu obiect al studiului ştiinţific. De la tehnicile şi practicile cantitative, obiective, bazate pe predicţie, explicaţie, lege şi generalizare empirică, s-a trecut către tehnicile interpretative, calitativiste, având ca scop înţelegerea acţiunilor şi conduitelor individului uman, aflat în relaţie cu sinele său şi cu mediul socio-cultural înconjurător. Odată cu această schimbare metodologică, a apărut şi noul scop al psihologiei: finalitatea acesteia este una care ţine de creşterea personală, de dezvoltarea potenţialului uman şi de maturizarea psihosocială.

Ştiinţele cognitive folosesc ca unealtă fundamentală metoda procesării informaţiei, împrumutată din informatică. Acest domeniu se află la graniţa dintre ştiinţele umaniste (ex. psihologie, sociologie, antropologie, lingvistică) şi ştiinţele exacte (ex. informatica), integrând şi contribuţia artelor frumoase (design grafic, teatru, balet, cinematografie). Ca urmare, cercetările şi practica în acest domeniu presupun colaborarea între specialiştii din diferite domenii, precum şi lucrul într-o echipă multidisciplinară. Astfel, psihologia cognitivă şi ştiinţele cognitive işi aduc contribuţia la înţelegerea aspectelor psihologice cum sunt percepţiile, reprezentările de cunoştinte, memoria, rezolvarea de probleme. Antropologia şi sociologia, împreună cu unele orientari din psihologie (cum este teoria activităţii, psihologia culturală) ajută la înţelegerea contextului mai larg al interacţiunii, sub diferite aspecte. Ramura care se ocupă cu aspectele psihologice cognitive ale acestei interacţiunii este ergonomia cognitivă. (Van der Veer, 1990)

Stiinţele şi-au fundamentat discursul şi demersurile de cercetare pe opoziţia dintre cunoaşterea comună şi cunoaşterea ştiinţifică. Pentru a obţine rezultate valide din punct de vedere ştiinţific este necesar nu doar să ne îndepărtăm de simţul comun, de cunoaşterea comună de la nivelul vieţii de zi cu zi, dar chiar să se producă o „ruptură epistemologică” între cele două tipuri de cunoaşteri.

Se consideră că simţul comun acţionează în două etape:

- prima etapă de cunoaştere spontană în care ne facem o idee, avem o părere despre evenimentele în cauză; este o imagine imprecisă, uneori greu de tradus în discurs raţional; spre exemplu, spunem despre unele persoane că au o intuiţie excepţională legată de un anume fapt, intuiţie însă pe care nu o pot explica în termeni discursivi şi cauzali.

- a doua etapă de extrapolare a explicaţiilor de la situaţiile trecute la cele prezente sau viitoare, mai degrabă o căutare a sensurilor posibile ale evenimentului actual în explicaţiile şi informaţiile din experienţele anterioare similare.

O prezentare extrem de pertinentă şi validă a valenţelor şi limitelor cunoaşterii comune o face Petru Iluţ în lucrarea sa Abordarea calitativă a socioumanului. Factorii care influenţează cunoaşterea comună:

- enculturaţia – transmiterea informaţiilor culturale şi a tehnicilor civilizatoare şi de stăpânire a mediului de la o generaţie la alta; în acest caz o influenţă determinantă o are limbajul ca matrice internă de transmitere, structurare, dezvoltare si internalizare a informaţiilor relevante din respectiva comunitate;

- socializarea – transmiterea normelor valorice şi morale după care îşi ghidează existenţa respectiva comunitate şi formarea personalităţilor individuale în raport cu aceste norme; există o socializare primară care se realizează în familie şi care presupune transmiterea de către părinţi a normelor morale fundamentale către copii, educarea acestora în consens cu valorile societăţii din care acesta face parte şi o socializare secundară care se face în instituţii specializate (de învăţământ, religioase, militare, de reeducare etc.)

Experienţa directă a oamenilor cu mediul, cu semenii şi cu propria persoană este influenţată puternic de aceşti factori şi este limitată prin însăşi faptul cunoaşterii comune. Simţul comun nu este ceva omogen, amorf, nediferenţiat. Dimpotrivă, el apare ca puternic stratificat din punctul de vedere al potenţialului cognitiv, mergând de la constatări simple, clişee şi prejudecăţi, până la observaţii şi raţionamente de mare fineţe şi profunzime, la explicaţii şi interpretări nuanţate. În funcţie de inteligenţă şi nivel de cultură, de multitudinea şi varietatea experienţelor socioculturale, indivizi nespecialişti propriu-zis în studierea socioumanului au grade diferite de aprehensiune a lui. Subiectivitatea (clişee de gândire, interese, aspiraţii, valori), poate deforma de la început conţinutul informaţional prin însăsi percepţia incorectă a realităţii. In mod deliberat sau nu, oamenii filtrează, selectiv informaţiile care concordă cu propriile păreri sau credinţe şi le evită pe cele disonante. Chiar dacă reprezentările (percepţiile) obţinute la nivelul simţului comun ar fi corecte şi pertinente, ele sunt întotdeauna particulare, rezultat al unui context concret. Conştiinţa comună poate cădea relativ usor în pericolul de a înregistra doar legături aparente (şi de multe ori false) între dimensiuni, factori, variabile.

Mecanisme şi efecte distorsionante mai specifice ale conştiinţei comune:

- Efectul falsului consens, adică faptul că indivizii au tendinţa de a se considera, în ce priveste acţiunile, judecăţile şi modul lor general de comportare, mult mai asemănători cu semenii lor decât sunt în realitate.

- Efectul încadrării (frame) sau al cadrului de referinţă, constând în aceea că prejudecăţile şi aprecierile noastre relativ la diferite obiecte, persoane, instituţii şi probleme sociale sunt afectate, în mare măsură, de felul în care este prezentată informaţia despre ele, de cadrul în care ea apare.

Paradigma complexităţii promovată de Edgar Morin [3] este de tip dialogic (ordine/ dezordine/ organizare) şi translogic, deoarece scapă atât holismului cât şi reducţionismului, în baza principiului Unitas multiplex, care permite trecerea de la o complexitate la ceva mult mai complex (hipercomplexitate). Complexitatea este antagonistă şi complementară totodată, ceea ce-l determină pe Morin să o considere mai degrabă o sfidare decât un răspuns, deoarece se situează chiar „în inima relaţiei dintre simplu şi complex.”

Perspectiva transdisciplinară susţinută de E. Morin o întâlnim şi la alţi autori (vezi S. Marcus, 2005, 2006, 2007) şi rezultă din „întâlnirea extremelor” (S. Marcus, 2005) a căror punere în relaţie este posibilă prin mediere, altfel transdisciplinarul n-ar însemna decât indisciplinar.

Paradigma medierii confirmă tendinţa interdisciplinară ce marchează întreaga organizare a învăţământului începând cu mijlocul secolului al XX – lea. Născută din domenii şi practici diverse (psihologie, sociologie, învăţământ, pedagogie, drept, politică, consultanţă, creativitate, rezolvarea de probleme, echitate şi deontologie etc), medierea este o paradigmă universală, reprezentând, asemenea altor paradigme (timpul, spaţiul, comunicarea, paradoxul, informaţia, globalizarea, etc), un punct de întâlnire între mai multe discipline din a căror combinare rezultă o înţelegere mai bogată şi mai nuanţată a lumii şi comportamentului uman. (S. Marcus, 2005)

Dezvoltarea medierii este un răspuns firesc la problematica lumii contemporane Afirmându-se ca un imperativ social major, medierea fundamentează dimensiunea individuală şi pe cea colectivă a cetăţeniei noastre (Bernard Lamizet, 1999). Annie Cardinet prezintă în cartea Ecoles et médiations (2000) legăturile posibile între diferitele forme şi practici ale medierii şi ne dezvăluie importanţa medierii în educaţie şi, în special, în pedagogie, reuşind să depăşească aparenta dicotomie a medierii, care desparte şi (re) stabileşte legăturile totodată. În viziunea autoarei, medierea interpersonală nu poate fi validată decât de schimbarea pe care o provoacă la fiecare din părţile aflate în conflict, care reuşesc astfel să dea o altă dimensiune sursei conflictului şi să-şi regăsească echilibrul. Trăit de fiecare persoană, procesul intern de schimbare se realizează printr-o mediere intrapersonală ce vizează dezvoltarea personală şi transmiterea culturală, făcând astfel posibilă trecerea de la dimensiunea individuală la cea colectivă.

Şcoala este primul spaţiu al medierii, un spaţiu de trecere între familie şi societate, între sine şi celălalt, între propria sa viziune despre lume şi viziunea celorlalţi. Spaţiul „intermediar”, de reflecţie al medierii răspunde trebuinţei de securitate a copilului. Frecventând şcoala, copilul trăieşte prima mare încercare socială din viaţa sa, pentru că se desprinde tot mai mult de modelul părinţilor pentru a se lăsa modelat de şcoală, instituţie cu un important rol formator.

Boris Cyrulnik [4] evidenţiază ideea că baza culturală se formează în copilărie, deoarece până să ajungă în prima sa zi de şcoală, copilul a deprins deja un stil afectiv şi a preluat prejudecăţile părinţilor. Copiii care din familie deprind codurile sociale şi îşi formează ataşamente securizante vor beneficia de această educaţie toată viaţa. Şcoala este un factor de rezilienţă atunci când familia şi cultura îi dau această putere. Termenul de „rezilienţă” este introdus de Boris Cyrulnik pentru a defini capacitatea umană de a depăşi traumatismele psihice şi rănile emoţionale cele mai grave. Legătura şi sensul fac posibilă rezilienţa.

Prima copilărie este vârsta legăturii, deoarece în această perioadă copilul stabileşte legăturile semnificative cu membrii familiei. Dacă violenţa vine de la o persoană cu care s-a stabilit o relaţie afectivă, suferinţa este dublă, deoarece copilul suferă şi ca urmare a reprezentării ei. Copilul îşi va putea aminti toată viaţa doar de acele fapte care s-au integrat în istoria sa personală pentru că au avut un sens. Dacă din copilărie copilul a experiementat iubirea şi s-a simţit acceptat aşa cum este, el îşi dezvoltă o imagine de sine pozitivă, conştientizează că sinele său are o valoare care merită să fie respectată.

În cazul copiilor orfani, prezenţa în jurul lor a unor tutori de rezilienţă iubitori şi responsabili poate contribui la reluarea dezvoltării lor şi recuperarea întârzierii, cu atât mai mult cu cât ei au şansa de a mai întâlni şi tutori verbali şi culturali pentru declanşarea procesului de rezilienţă cu rol în construirea sensului şi realizarea legăturii cu transcendentul. Conştientizarea posibilităţii de a se proiecta în viitor şi de a cuceri, graţie instruirii şi educaţiei, o altă lume decât cea cu care se confruntă în prezent contribuie la declanşarea procesului de rezilienţă şi învăţarea empatiei, un factor de rezilienţă important pentru a deveni, la rândul lor, rezilienţi, adică persoane capabile să dăruiască. Posibilitatea de a dărui permite copiilor să-şi întărească respectul de sine, să se simtă mai puternici, mai buni, mai generoşi şi, prin stabilirea unei relaţii afective, să-şi împlinească nevoile de securitate, de a iubi şi de a fi iubiţi.

Principalul indicator al unei modificări culturale este schimbarea concepţiei despre copil. Începând cu perioada Renaşterii se descoperă importanţa afectivităţii în dezvoltarea copilului. Această descoperire a antrenat şi schimbări culturale. Părerile erau împărţite. Dacă unii filozofi susţineau importanţa afectivităţii, existau medici care o respingeau, considerând că afectivitatea înjoseşte omul.

Medierea este necesară pentru a crea sau înţelege legăturile dintre cunoştinţe, evenimente, generaţii, membrii unei comunităţi şi comunităţile vecine.

Paradigma sociodidactică [5] introduce în componentele paradigmei educaţionale, enunţuri, metode, modele de educaţie socială şi forme de activitate didactică ce se derulează în alte contexte decât cele şcolare. Este vorba de o paradigmă a educaţiei non-formale centrată pe relaţionare, comunicare şi interacţiune socială.

Carmen Bulzan defineşte Sociodidactica ca teorie şi practică a educaţiei sociale în contexte de viaţă, altele decât cele şcolare, pentru realizarea competenţelor sociale. Prin sociodidactică se întemeiază o paradigmă a educaţiei sociale în societatea cunoaşterii ca răspuns la noile transformări socio-politice din ţară şi lume şi se propune parteneriatul de coeducaţie ca o rezultantă a negocierii didacticilor speciale prin care educaţia să fie mai mult o preluare de putere „empowerment” decât o îndoctrinare.

Centrul de Training, Consultanţă şi Mediere

Bibliografie:

Bulzan Carmen (2008), Psihologie organizaţională şi managerială, editura Universitaria Craiova

Cardinet Annie (2000), Ecole et médiations, éditions Erès

Cyrulnik B. (2005), Murmurul fantomelor, ed. Curtea Veche, Bucureşti

Ilut, Petru (1998), Abordarea calitativă a socioumanului, ed. Polirom, Iaşi

Lamizet, B (1999), La médiation culturelle, l’Harmattan, Paris

Malim, T.(1999), Procese cognitive, ed. Tehnică, Bucureşti

Marcus, S. (1985), Timpul, ed. Albatros, Bucureşti, p.151

Marcus, S. (2005), Paradigme universale, ed. Paralela 45, Piteşti

Marcus, S. (2005), Intâlnirea extremelor, ed. Paralela 45, Piteşti

Meirieu P. (1988), Apprendre… oui, mais comment, éditeur ESF, Paris.

Moreau, A. (2007), Psihoterapie. Metode şi tehnici, ed. Trei, Bucureşti

Morin, E (1990), Introduction à la pensée complexe, ESF éditeur, Paris

Revista România literară, nr. 18/ 8 mai 2009

[1] Marcus, S., 1985, Timpul, ed. Albatros, Bucureşti, p.151

[2] Vezi Cuţitaru Laura Carmen, articolul Dilemele semnificaţiei, în România literară, nr. 18/ 8 mai 2009.

[3] Vezi Edgar Morin (2005), Introduction à la pensée complexe, éditions du Seuil, Paris

[4] Vezi Boris Cyrulnik (2005), Murmurul fantomelor, ed. Curtea veche, Bucuresti

[5]Vezi Carmen Bulzan (2008), Psihologie organizaţională şi managerială, Editura Universitaria Craiova

Sensul iubirii constiente - mediator transgenerational

2009-10-12T21:28:00.000-07:00

Calatoria inimii - calea iubirii constiente

Editura: Elena Francisc
An de aparitie: 2006
Numar de pagini: 240
Autor: Welwood John
Editura: Elena Francisc

Dat fiind ca barbatii si femeile descopera ca nu se mai pot baza pe vechile roluri si formule pentru a se întelege, relatia intima reclama un nou tip de onestitate si constientizare, disponibilitatea de a renunta la tiparele învechite si de a cultiva noi abilitati. "Calatoria inimii" ne arata cum putem face fata provocarii învatând sa privim dificultatile ca pe oportunitati de a ne largi viziunea asupra a ceea ce suntem si de a ne spori capacitatea de inter-relationare. Aceasta este calea iubirii constiente...

Fragmente

Adevarata intimitate este, în primul rînd, o calatorie în necunoscut. Relationarea cu cineva de sex opus ne face sa ne confruntam cu acel mare altcineva din noi însine - o întreaga gama de calitati si dimensiuni neexplorate ale fiintei noastre, dincolo de "eul" familiar pe care îl cunoastem prea bine. Confruntîndu-ne cu marele necunoscut din noi însine, iubirea ne intensifica simturile si ne îndeamna sa crestem si sa ne dezvoltam în moduri neprevazute.

Astfel, ca sa gustam adevarata profunzime si bogatie a potentialului iubirii, trebuie sa exploram teritoriul necartografiat pe cont propriu, nu sa urmam indicatiile de pe hartile turistice. Daca încercam sa facem o relatie sa se potriveasca cu o imagine fixa din mintea noastra, vom împiedica manifestarea celor mai profunde resurse ale noastre, care se dezvolta în confruntarea cu provocarile reale de pe parcursul drumului. Lucrul de care avem cel mai mult nevoie în prezent nu e un scop idealist pe care sa-1 atingem, ci un simt al aventurii autentice în care ne angajam. Visul iubirii ne distrage de la adevarata cale a iubirii, ce duce mereu catre posibilitati vaste si neprevazute.

Calea e un termen care sugereaza marea provocare a existentei umane: nevoie de a ne trezi, fiecare în felul sau, la posibilitatile mai vaste pe care ni le ofera viata. Natura caii e de a ne conduce într-o calatorie, iar cel mai profund impuls al vietii e sa înaintam astfel. Cînd viata noastra are avînt, simtim un inconfundabil influx de vitalitate, care ne spune ca ne îndreptam catre ceva real. Din pacate însa, de multe ori nu sîntem ancorati în aceasta forta care se misca adînc în interiorul nostru. Cum descria poetul sufit Rumi situatia noastra, "Noi, cei orbi, credem ca ne-am pierdut calul, în timp ce el ne poarta înainte ca vîntul". Desi armasarul vitalitatii noastre ne duce înainte, indiferent daca ne place sau nu, noi adormim adesea în sa.
Astfel, relatiile pot merge în doua directii - catre somn sau trezire - si toti avem de facut o alegere individuala în privinta directiei. Putem încerca sa le folosim ca sa ne sprijine, sa ne vindece nesigurantele sau sa ne demonstreze ca sîntem merituosi, acceptabili, demni de a fi iubiti. Îndoindu-ne ca sîntem în mod fundamental buni de la început, putem cauta sprijin si consolare în ele. Putem chiar sa le transformam într-o fortareata împotriva efemeritatii, ca sa ne aparam de natura perpetuu schimbatoare a vietii. Dar atunci cînd folosim relatiile în primul rînd pentru sprijin si siguranta, ele nu fac decît sa stagneze, adormindu-ne si mai profund, întarind tiparele obisnuite de frica si neîncredere în sine.

Cealalta optiune e sa privim intimitatea ca pe o modalitate de a deveni vii mai deplin, ca pe ceva care sa ne ajute sa scoatem la lumina bunatatea si puterea mereu prezente în interiorul nostru. În loc sa cautam adapost într-o relatie, ne-am putea bucura de puterea ei de a ne trezi acele zone în care sîntem adormiti si în care evitam contactul gol, direct cu viata. Aceasta abordare ne deschide în fata o cale. Ne angajeaza în miscare si schimbare, ne ofera o directie înainte, aratîndu-ne unde avem cel mai mult nevoie sa crestem. Îmbratisarea relatiei ca pe o cale de evolutie ne ofera si o practica: sa învatam sa folosim fiecare dificultate de pe parcurs ca o oportunitate de a merge mai departe, de a intra într-un contact mai profund, nu numai cu partenerul nostru, ci si cu propria noastra vitalitate.
Prin contrast cu atitudinea aceasta, daca visam ca iubirea ne va salva, ca ne va rezolva toate problemele, ca ne va oferi o stare constanta de fericire sau siguranta, vom ramîne blocati în fantezii, fara sa cunoastem adevarata putere a iubirii - aceea de a ne transforma. Daca vrem ca relatiile noastre sa fie înfloritoare, trebuie sa le privim într-un fel nou - ca pe o serie de oportunitati de a ne dezvolta o constientizare mai vasta, de a descoperi un adevar mai profund si de a deveni oameni mai deplini.

Pentru a cumpara cartea, click aici

Din istoria oneasteana

2009-10-10T10:17:00.000-07:00

"Asezat la confluenta Trotusului cu Oituzul, Casinul si Tazlaul, Onestiul de astazi este un oras modern. Locuitorii lui, cei care in 1952, veniti din toate colturile tarii, puneau bazele asezarii urbane s-au transformat si ei. Trecerea de la baraca la apartament n-a fost doar o schimbare de decor, o simpla avansare pe scara confortului. A insemnat pentru foarte multi stabilirea definitiva, asezarea temeinica pentru o viata si dobandirea statutului de onesteni." (Victor Marinovici, "Din istoria onesteana")

Marinovici, Victor. Vechea şcoală oneşteană (L'ancienne école d'Oneşti), ed. Paralela 45, Piteşti, 1998, 85 p.

Pachetul studentului la Psihologie

2009-10-09T11:04:00.000-07:00

Odată cu începerea noului an universitar, Editura Trei îţi pune la dispoziţie

PACHETUL STUDENTULUI LA PSIHOLOGIE

Pachetul conţine 15 titluri esenţiale, necesare oricărui student la psihologie.
Titlurile pot fi achiziţionate cu 40% reducere, comanda minimă fiind de 4 cărţi.

Oferta este valabilă doar în octombrie şi noiembrie !!

Pentru a comanda, trebuie să descărcaţi un fisier pe care să îl completaţi cu datele dvs. integral,
iar apoi să îl trimiteţi prin mail la adresa
student@edituratrei.ro.
Pentru a vedea titlurile şi a descărca fişierul APASAŢI AICI.

Oferta este valabilă doar pentru studenţi, în limita stocului disponibil.
Această ofertă specială NU SE CUMULEAZĂ cu alte promorţii sau oferte făcute de Editura TREI.

Sursa: Editura Trei

Libraria de criza - Peste 2500 de carti donate la editia a II a ...

2009-10-09T10:12:00.000-07:00

La a doua editie a campaniei Libraria de criza au fost donate peste 2500 de volume. Daca la prima editie s-au strans peste 1500 de volume, numarul cartilor donate a crescut foarte mult la cea de-a doua editie. Proiectul nu se incheie aici. O noua campanie va avea loc in primavara 2010. Pana atunci... lectura placuta tuturor!

Felicitari pentru toti cei care au donat carti, pentru conducerea Bibliotecii Municipale "Radu Rosetti" din Onesti si pentru intreaga echipa de proiect!

Director: Niculina Cozma
Sef Serviciu Relatii cu Publicul: Elena Serbu
Manager de proiect: Doina Bruma
Echipa de proiect: Lili Balcanasu, Diana Ditu, Mihaela Grigoras, Camelia Cartas, Mirela Nastase, Dana Puscasu, Flori Vartolomei, Edi Popovici

Libraria de criza - editia a II a

2009-10-01T11:56:00.000-07:00

Intre 1 - 8 octombrie 2009, de la 8.00 la 19.00, sunteti invitati sa aduceti la Biblioteca Municipala "Radu Rosetti" din Onesti cartile pe care le iubiti, dar pe care nu le mai puteti pastra!

Vineri, 9 octombrie, incepand cu ora 16.00, la Biblioteca, oricine va putea alege si lua acasa cartile care ii plac.

GASESTE CARTEA CARE ITI LIPSESTE!

Eveniment mediator

2009-09-19T23:50:00.000-07:00

Lansarea ghidului PRO SCOALA a avut loc sambata, 19 septembrie 2009, in cadrul activitatilor desfasurate cu ocazia sarbatoririi a 100 de ani de existenta a scolii vechi din Bogdanesti. La eveniment au participat fosti elevi si fosti profesori ai scolii din Bogdanesti, elevii si profesorii scolii din prezent, parinti, personalitati locale si multi alti invitati. Un eveniment mediator pentru o intalnire in prezent intre reprezentantii diferitelor promotii de elevi si profesori ai scolii din Bogdanesti, cu participarea colaboratorilor si partenerilor din trecut si prezent... arc peste timp si spatiu.

Ghidul PRO SCOALA este rezultat al proiectului SUNT PREZENT IN SCOALA MEA finantat prin Programul de Granturi pentru Dezvoltare Scolara.

Grup ţintă: elevi, părinţi şi cadre didactice ai şcolii cu clasele I-VIII BOGDANESTI, jud. BACĂU

Categorii :

Copii cu dificultăţi materiale (venituri sub 150 RON / membru de familie);
Copii care provin din familii cu număr mare de membri (între 5 şi 11 copii în familie);
Copii din familii dezorganizate;
Copii cu dificultăţi de învăţare;
Copii care au părinţii plecaţi în străinătate
Copii ce provin din familii monoparentale sau cu părinţi decedaţi;

Obiectivul general al proiectului:

"Obiectivul general care a stat la baza tuturor activitatilor desfasurate in cadrul proiectului SUNT PREZENT IN SCOALA MEA a fost: Oferirea de sanse egale si dezvoltarea abilitatilor de comunicare relationala si a atitudinilor prosociale pentru elevii cu nevoi speciale, expusi riscului de parasire timpurie a scolii, prin implicarea lor in promovarea valorilor traditionale ale satului si oferirea de servicii de mediere, orientare si consiliere scolara.

Prin activitatile derulate in cadrul clubului de consiliere si mediere scolara, cat si prin acest ghid, ne-am propus sa desfasuram activitati educative pentru optimizarea personalitatii elevilor din grupul tinta, prin dezvoltarea respectului si a increderii in sine si in ceilalti, imbunatatirea abilitatilor de comunicare si luare de decizii, dobandirea abilitatilor de management al emotiilor si stresului scolar." (Prof. Gabriela Margareta Irodi, director Scoala cu clasele I - VIII, Bogdanesti- jud. Bacau, realizatorul si coordonatorul proiectului)

Edgar Morin – Introduction à la pensée complexe

2009-09-12T10:37:00.000-07:00

Edgar Morin nous propose une pensée qui relève les défis de la complexité afin de mieux comprendre notre personne, notre humanité, notre monde. Ce paradigme comporte un principe dialogique et translogique et porte en lui le principe de l’Unitax multiplex, ce qui fait que la complexité est antagoniste et complémentaire à la fois, ce qui fait qu’elle échappe et à la perspective holistique et à celle réductionniste. La clarté, l’ordre, le déterminisme ne sont pas refusés, mais ils sont insuffisants. „La complexité n’est pas une recette, mais un appel à la civilisation des idées”, car il n’est pas possible de programmer la découverte, la connaissance, ni l’action.[1]

„La complexité nécessite une stratégie. Certes, des segments programmés pour des séquences où n’intervient pas l’aléatoire sont utiles ou nécessaires. En situation normale le pilotage automatique est possible, mais la stratégie s’impose dès que survient l’inattendu ou l’incertain, c’est-à-dire dès qu’apparaît un problème important. […]

La complexité se situe à un point de départ pour une action plus riche, moins mutilante. Je crois profondément que moins une pensée sera mutilante, moins elle mutilera les humains. Il faut se rappeler les ravages que les visions simplifiantes ont faits, pas seulement dans le monde intellectuel, mais dans la vie. Bien des souffrances que subissent des millions d’êtres résultent des effets de la pensée parcellaire et unidimensionnelle.” (Edgar Morin, Op.cit., p. 110 - 111)

L'interdisciplinarité et la transdisciplinarité présente le risque d'être non-disciplinaires s'il n'y avait le paradigme de la médiation.

Le programme :

„Un programme, c’est une séquence d’actions prédéterminées qui doit fonctionner dans des circonstances qui en permettent l’accomplissement. Si les circonstances extérieures ne sont pas favorables, le programme s’arrête ou échoue.” (Op.cit., p. 119)

La stratégie :

„L’action est stratégie. Le mot stratégie ne désigne pas un programme prédéterminé qu’il suffit d’appliquer ne variatur dans le temps. La stratégie permet, à partir d’une décision initiale, d’envisager un certain nombre de scénarios pour l’action, scénarios qui pourront être modifiés selon les informations qui vont arriver en cours d’actions et selon les aléas qui vont survenir et perturber l’action.

La stratégie lutte contre le hasard et cherche l’information. […]. De plus, la stratégie ne se borne pas à lutter contre le hasard, elle essaie aussi de l’utiliser. […]. Le hasard n’est pas seulement le facteur négatif à réduire dans le domaine de la stratégie. C’est aussi la chance à saisir.” (Op.cit., p. 119)

Programme /vs/ Stratégie :

„Le mot stratégie s’oppose à celui de programme. Pour les séquences qui se situent dans un environnement stable, il convient d’utiliser des programmes. Le programme n’oblige pas à être vigilant. Il n’oblige pas à innover. (Op. cit., p. 107 – 108)

„Il faut abandonner les programmes, il faut inventer des stratégies pour sortir de la crise. Il faut souvent abandonner les solutions qui remédiaient aux anciennes crises et élaborer des solutions nouvelles.” (Op. cit., p. 110)

Liens utiles:

Pour une réforme de la pensée par Edgar Morin

Edgar Morin - La méthode

Dialogue among civilizations

[1] Morin, E. (2005), „Introduction à la pensée complexe”, Editions du Seuil, p.157

La remise des prix de la Francophonie

2009-09-02T23:34:00.000-07:00

La cérémonie officielle de remise des prix par Christine Bost, maire d'Eysines, aux lauréats de la Francophonie 2008 (Mircea Ion) et 2009 (Anna Gabriela Zisman) s'est déroulée le 27 août 2009 au château Lescombes.

Félicitations pour les lauréats et leurs professeurs!

Martin Lindstrom - Branduri senzoriale

2009-09-01T04:14:00.000-07:00

Tradarea matematicii sau frumusetea imperfecta a algebrei senzoriale (II)

2009-08-21T03:13:00.000-07:00

Cum altfel 2 + 2 = 5? Dimensiunea TIMP ne permite accesul la un nivel superior de intelegere. Gandurile si deciziile noastre modeleaza felul in care ne raportam la TIMP, adica temporalitatile medierilor si actiunilor noastre. Ritualurile au ca obiectiv stapanirea dimensiunilor temporale. Proiectarea in timp permite atat intelegerea a ceea ce se intampla, cat si anticiparea a ceea ce va urma. Invatarea proiectarii in timp este dublata de invatarea competentelor cognitive (clasificare, organizare, planificare) care stau la baza invatarii de lucruri noi ce pot fi reutilizate in alte contexte. Strategia de punere in practica a deciziilor presupune cunoasterea punctului initial si finalitatea ce se doreste a fi atinsa, dupa care se stabilesc etapele procesului prin care se va realiza scopul propus.

P. Bazin: " Inventer la réalité : Mode d'emploi "

2009-08-20T11:11:00.001-07:00

Laurent Buratti: C'est quoi la transformance ?

2009-08-20T11:09:00.000-07:00

Shelle Rose Charvet - Cuvinte care schimba minti

2009-08-20T09:15:00.000-07:00

Shelle Rose Charvet - Cuvinte care schimba minti
Editura Amaltea,
Bucuresti, 2006
Stapaneste limbajul de convingere

Iubirea (recita Marcel Iures)

2009-08-16T10:58:00.000-07:00