Infinitul mic, iubindu-l pe cel Mare

"Iubirea înseamnă abundenţă, dăruire, împărtăşire, generozitate. Iubirea nu este meschină! Iubirea nu face calcule contabile, adunări şi scăderi. În iubire nu există datorii, reeşalonări, compensări de plăţi.IUBIREA OFERĂ ŞI APOI UITĂ CĂ A OFERIT! Iubirea nu are memorie.Dacă o întrebi, te întreabă la rândul ei: "Am făcut eu asta? Când oare?" Iubirii îi lipseşte această conştiinţă de sine. Un om care iubeşte nu stă să evalueze: "Acum sunt iubitor". Iubirea este acţiune spontană, cu o minte nedivizată. Este curgerea minunată a unui fluviu pe marginea căruia nu stă nimeni care să facă ordine.Cred că aceasta este caracteristica distinctivă a iubirii pure.ÎN IUBIREA ADEVĂRATĂ NU MAI EXISTĂ EU!" (Adrian Nuta)

Titlu: Infinitul mic, iubindu-l pe cel MareAutor: Adrian NutaEditura SPER 2007Colectia: ANIM (colectie aparuta sub ingrijirea prof. univ. dr. Iolanda Mitrofan)

Autorul:
Adrian Nuta este lector universitar doctor la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, Universitatea Bucuresti si psihoterapeut - formator in cadrul scolii SPER.

Cuprins
Inchisori comode, libertati primejdioase
Tornada - analiza psihologica
A-ti asuma riscul inseamna a-ti oferi sansa
Pentru cine este periculos sa gandesti?
Cand simti ca traiesti cu adevarat?
Ce anume daruiesti Universului?
Oare parintii pot fi educati?
Dumnezeu revizuit. Sa-i dam un nume?
Despre casatorie

"Cand dragostea va indeamna, urmati-o
Chiar de cararile ei sunt anevoioase si abrupte.
Si cand va invaluie cu aripile sale, lasati-va in seama ei
Chiar daca sabia ascunsa in penajul sau va poate rani." (Kahlil Gibran)

"Asa graieste despre iubire Kahlil Gibran, un pictor cu inclinatii literare, nascut in nordul Libanului..." (Adrian Nuta, Infinitul mic iubindu-l pe cel Mare)



Despre iubire - de Kahlil Gibran
"Cand iubirea coplesitoare va face semn, urmati-i indemnul,
Chiar daca drumurile ei sunt aparent grele si prapastioase,
Si cand vraja paradisiaca va cuprinde cu aripile ei angelice,
supuneti-va misterului ei,
Chiar daca sabia ascunsa-n penaju-i v-ar putea rani,
Iar cand iubirea transfiguratoare va vorbeste si osimtiti profunda si divina, dati-i crezare,
Chiar daca vocea ei ar putea sa va sfarame visurile himerice,
asemenea vantului din miaza-noapte care va pustieste gradinile.
Fiindca, precum iubirea va incununa,
adeseori tot ea trebuie sa va si crucifice.
Precum va face sa cresteti mult mai repede si imbatati de fericire,
Tot ea trebuie sa va si reteze si uscaciunile
si sa va distruga cat mai repede rautatile si egoismul.
Precum ea va ridica imbatati de bucurie,
pana la inaltimea voastra ideala,
alintandu-va cu o dumnezeiasca gingasie ramurile cele mai fragile care freamatain lumina soarelui infinit al iubirii,
Tot la fel ea va razbate ca o miraculoasa
forta purificatoare pana in adancul radacinilor voastre,
zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.
Asemeni snopilor de grau, ea va secera, niciodata intamplator.
Va treiera pentru a va decoji.
Va vantura spre a va curata de pleava.
Va macina pana la inalbirea fainii voastre.
Va framanta pana ajungeti foarte supusi, divini si puri.
Ca apoi sa va harazeasca focului sausi sa puteti deveni painea cea sfantaa nemuririi la ospatul divin.
Toate aceste si multe altele vi le va da cu prisosinta iubirea,pentru ca, astfel, sa va puteti cunoaste pe deplin tainele inimii
si sa deveniti o parte din inima Vietii Eterne
din care izvoraste nesfarsita IUBIREA.Dar daca, stapaniti de indoiala, egoism, meschinarie,
suspiciune sau de teama,veti cauta doar tihna si placerea dragosteicare permanent vi se daruie fara ca voi sa iubiti,
Atunci e mai bine sa va acoperiti, fiind infranti,
goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii,
Spre a va intoarce, ramanand inchistati si singuri,
in lumea fara de anotimpuri,
unde veti rade dar nu cu intreaga voastra bucurie,
unde veti plangedar nu in toate lacrimile voastre pe care vi le-ar fi putut
smulge extazul iubirii.
Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia energia sa atotputernica,
divina si misterioasa decat de la sine.
Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanitade cel sau cea caruia i se daruie;
Fiindca iubirii adevarate ii este de-ajunsa iubirea infinita,
sublima si transfiguratoare.
Cand iubiti nu trebuie sa spuneti "Creatorul e in inima mea",
ci mai degraba "eu sunt acum topit de iubire in inima Creatorului",
Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii,
fiindca iubirea, daca cu adevarat o meritati,
va va arata cu siguranta drumul ea insasi.
Iubirea nu are nici o alta dorintadecat aceea de a se implini prin totala iubire.
Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte,
fie ca ele acestea sa fie:
Sa te topesti de iubire in tot sisa devii izvor de iubire divina ce susurul in noapte-si canta;
Sa cunosti adesea durere prea marii duiosii;
Sa fii ranit si imbatat de intelegerea iubirii;
Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te;
Sa te trezesti in zori, cu inima mereu inaripata si sa inalti,
plin de recunostinta, multumire pentru inca o zi de iubire;
Sa te odihnesti, coplesit de beatituine,
la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;
Sa te intorci impacat si debordand de fericire acasa la ora amurgului,
Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru fiinta iubita,
iar pe buze sa ai un cantec de lauda."

Pentru mai multe carti ale autorului Adrian Nuta, click aici (Libraria sufletului)