Nou*: Revista Agero - Stuttgart

joi, 23 decembrie 2010

Petru Fagaras - Vise





"Existenţa noastră raportată la raţiune nu se împarte niciodată exact, restul care rămâne este minunat. Doar inima înţelege, esenţialul scapă privirii." (Goethe)






Poezia este o formǎ de autocunoaştere şi de re-gǎsire dincolo de învelişul cuvintelor, în lumina izvorâtǎ din cǎutarea conştientǎ a sensului existenţei noastre. Risipirea în curcubeu este o alegere conştientǎ a poetului Petru Fǎgǎraş, o cǎlǎtorie reuşitǎ de sondare a inconştientului, pentru aducerea în lumina prezentului a sensului atemporal al iubirii conştiente. Cǎlǎtoria inimii deschise, întru cǎutarea adevǎrului revelat, este o expresie a stǎpânirii contrastului complementar dintre cunoscut şi necunoscut, conştient şi inconştient, luminǎ şi întuneric cu frâul colorat al curcubeului – punte ce leagǎ şi desparte totodatǎ timpul şi spaţiul prin cunoaşterea noastrǎ exteriorǎ şi cea interiorǎ, între lumea celor vǎzute şi cea a celor nevǎzute.

Traducerea în limba francezǎ a nouǎ poeme (Cǎutǎri, Priviri, Speranţa mea, Mister, Cǎlǎtor, Destin, Dorinţǎ, Iubire, Suflet), cu titluri sugestive pentru profesiunea de credinţǎ consimţitǎ a poetului Petru Fǎgǎraş din aceastǎ primǎ apariţie în volum, se doreşte a fi, dincolo de bucuria începutului unei colaborǎri pentru medierea interlingvisticǎ a mesajului poetic, o cǎutare a unitǎţii cunoaşterii în diversitatea formelor şi sensurilor pe care le îmbracǎ cuvântul în toate limbile pǎmântului, cunoaştere segmentatǎ de paradigmele universale reunite în tematica volumului (iubirea, timpul, spaţiul, paradoxul etc) şi mediatǎ de sufletul sensibil şi spiritul nobil al poetului.


Mediatorul cartii,
Prof. Virginia Smărăndiţa Brăescu

duminică, 28 noiembrie 2010

COM-PASIUNE

Minunea
Asteptata
Tradeaza
Rabdarea
Interioara
Cautand
Exprimarea
Adevarului

Darul
Intuitiv
Vorbeste
Iluminand
Necunoscutul
Atemporal

Virginia – Smǎrǎndiţa Brǎescu
28 noiembrie 2010

joi, 28 octombrie 2010

Pianista Lorène de Ratuld în concert, la Oneşti

Joi, 28 octombrie 2010, pianista Lorène de Ratuld a concertat la Oneşti. Evenimentul a fost organizat de Centrul Cultural Francez din Iaşi în parteneriat cu Primǎria Municipiului Oneşti, Biblioteca Municipalǎ „Radu Rosetti”, Academia de Muzicǎ „Gheorghe Dima” Cluj-Napoca, Facultatea de Muzicǎ Piatra Neamţ.


In program : Claude Debussy, Maurice Ravel, Nadia Boulanger, Karol Beffa

Programul concertului prezentat de interpretǎ a avut douǎ pǎrţi.
Partea I : Privire cǎtre dansurile vechi
Partea a II a: Cǎtre o cale nouǎ


A fost o searǎ de vis... Felicit organizatorii si mulţumesc reprezentanţilor instituţiilor partenere din Oneşti cǎ au fǎcut posibil acest concert de excepţie în comunitatea noastrǎ! Dupǎ concert, d-na Lorène de Ratuld a acordat un interviu pentru postul local Radio Kit.

Pentru mai multe informaţii despre concertele pianistei Lorène de Ratuld, puteţi consulta site-ul personal al pianistei:

http://www.lorenederatuld.com





vineri, 24 septembrie 2010

Radio Connect FM

La Radio Connect FM impreuna cu Dana Lungu... in emisiunea "Alb si Negru", 21 septembrie 2010

joi, 23 septembrie 2010

RE-GĂSIRE

Fereastra
Este
Mirarea…
Eliberatǎ,
Inveti
Ascultarea…

Dincolo
Intrebi
Ne-cuvintele

Oriunde
Gândul
Liniştit
Intuieşte
Ne-cunoscutul
Dǎruindu-ţi
Aşteptarea…

Toate
Anotimpurile…

Virginia – Smǎrǎndiţa Brǎescu
22 septembrie 2010

marți, 14 septembrie 2010

RAMON DE BASTERRA - OPERA LUI TRAIAN

Dacă vrei să ştii cum era percepută imaginea
României de la începuturile fiinţării ei ca popor
până la Marea Unire, vino la o lansare a unei cărţi de excepţie:

OPERA LUI TRAIAN
(Prima carte despre România în limba spaniolă)
de RAMON DE BASTERRA (Diplomat spaniol, poet, martor la Unirea din 1918)

Conferenţiază: Prof. univ. dr. Carmen BULZAN, traducătorul cărţii

Vineri, 17 septembrie 2010
Muzeul de la Sarmizegetusa

duminică, 12 septembrie 2010

MUZICA SFERELOR

Radianţa
Aurei
Puterea
Sufletului
Oglindeşte,
Dǎruind
Inspiraţia
Aşteptatǎ.

Timpul
Respirǎ
Adevǎrul
Notelor
Dǎruite.
Asculţi
Fericit
Intreruperea.
Rǎspunsul
Irupe
Liniştea,
Orientând
Re-naşterea…

Virginia – Smǎrǎndiţa Brǎescu
12 septembrie 2010

miercuri, 8 septembrie 2010

CǍLATORIA PRIN VǍZDUH

Vezi
Acum
Momentul
Aşteptat

Liniştit
Asculţi

Ultima
Literǎ
Trecerea
Ilumineazǎ
Mǎrturisind
Adevǎrul

Pacea
Odinioarǎ
Avea
Rareori
Timpul
Adjudecat.

Virginia – Smǎrǎndiţa Brǎescu
8 septembrie 2010

marți, 7 septembrie 2010

IDENTITATE

Credinţa
Adevǎratǎ
Linişteşte
Cǎlcâiul.
Ahile
Iubeşte
Uimit
Libertatea.

Lacrima
Uitatǎ
Izvorǎşte…

Aşteptând
Harul,
Inaintezi
Liniştit,
Eliberat…

Virginia – Smǎrǎndiţa Brǎescu
8 septembrie 2010

luni, 6 septembrie 2010

AUTOCUNOASTERE

Cobori
Uşor…
Vocea
Insufleţitǎ
Noaptea
Timpului
Escaladeazǎ.

Descoperi
Intuitiv,
Neumblate,
Cǎrǎrile
Orizontului
Lǎuntric
Odinioarǎ…

Este
Strǎinul
Tǎu
Interior.

Virginia – Smǎrǎndiţa Brǎescu
6 septembrie 2010

sâmbătă, 4 septembrie 2010

SINCERITATE

Timpul
Elegant…

Inima
Unitǎ
Bate
Eliberând
Secundele
Cunoaşterii.

Dincolo
Izvorǎşte
Ne-cunoscutul.

Timpul
Oricum
Aleargǎ…
Trǎieşte
Acum!

Indrǎzneşte!
Neînfricatǎ,
Inima-ţi
Mǎrturiseşte
Adevǎrul.

Virginia – Smǎrǎndiţa Brǎescu
4 septembrie 2010

vineri, 27 august 2010

Revista Medierea nr. 2



ISSN 1844-9190
Editura: Editura Universitara
Anul publicării: 2010
Ediţia: III
Pagini: 97
Format: A4
Categoria: Revista "Medierea"
Preţ: 30,00 lei
Comanda aici


La Editura Universitara, a aparut cu sprijinul Juridice.ro si MEDIARCOM, numarul 2 al Revistei Medierea, publicatie despre mediere si ADR adresata specialistilor din domeniul solutionarii conflictelor, consumatorilor serviciului de mediere si celor interesati de solutionarea alternativa a disputelor. Publicatia apare trimestrial, sub egida Uniunii Nationale a Mediatorilor din Romania.

Din cuprins:

* Interviu acordat Revistei Medierea de catre doamna Anca Elisabeta Ciuca, Presedinte al Consiliului de Mediere
* Scara Conflictului – “SIG SCALE” – drd. Sustac Zeno, drd. Ignat Claudiu
* Medierea in cauzele civile. Aspecte practice legate de activitatea judecatorului – jud. asist. univ. Loreley Mirea
* Medierea in disputarea custodiei minorilor – mediator autorizat, psiholog, Borlean Camelia-Anca
* Medierea la nivel international – av. drd. Cristina Candea, drd. Ruxandra Serescu, av. Andreea Samoschi, av. Florin Butnariu
* Medierea, o modalitate alternativa de solutionare a conflictelor in domeniul protectiei consumatorilor – mediator, Director Executiv Centrul Avocatilor Mediatori Alina Gorghiu, mediator, Vicepresedinte Centrul Avocatilor Mediatori Manuela Sirbu
* Strategii de mediere in managementul si leadershipul educational – profesor formator Virginia – Smarandita Braescu
* Etapele procesului civil in care partile au posibilitatea recurgerii la mediere(I) – mediator Fanuta Lisman
* Zeno Sustac in dialog cu judecatorul Cristi Danilet, Vicepresedintele judecatoriei Oradea
* Medierea divortului – mediator Claudia Elena Ignat
* Utilitatea introducerii disciplinei Medierea in programa de invatamânt universitara – mediator Daniela Bobaru
* Medierea intre necesitate si compromis – avocat drd. Cristina Candea, avocat Crinuta Galesanu, avocat Andreea-Beatrice Samoschi, avocat Florin Butnariu, avocat Ovidiu Florea
* Despre mediere si mai ales despre mediatori – mediator autorizat Ionut Novac
* Medierea intre etica si morala – ing. mediator autorizat Catalin Galita
* Medierea in cazul infractiunilor in care actiunea penala este pusa in miscare la plangerea prealabila – mediator Nicolae Dediu
* Modele teoretice si practice de mediere a conflictelor in scoala – consilier psihopedagog Zaharia Oana-Paula
* Medierea o solutie eleganta, eficienta, confidentiala de solutionare a conflictelor prin consens in mediul de afaceri – mediator Daniela Maria Sirbu
* Promovarea activitatii de mediere – Codruta Diana Simionescu
* Raspunderea disciplinara a mediatorilor – drd. Claudiu Ignat, drd. Zeno Sustac
* Dezbatere – Revista Medierea – Care este produsul finit al muncii mediatorului? – Mariana Zainia
* Dezbatere – Revista Medierea – Calitatile mediatorului – dr. Elena Bustea, Vicepresedinte UNMR

>> detalii aici

joi, 26 august 2010

PARADIGMĂ

Simţi
Uimit
Fericirea
Lǎuntricǎ.
Eşti
Tu

Spirit
Inalt

Sufletul
Purificat
Inspirǎ…
Respirǎ…
Innobilat
Tandreţea…

Virginia – Smǎrǎndiţa Brǎescu
26 august 2010

miercuri, 25 august 2010

PURIFICARE

Fericirea
Lǎuntricǎ
Aprinde
Candela
Adevǎrului
Roşu
Aprins.

Divinul
Interior
Ne-atins.

Sufletul
Oriunde
Ajunge
Respirǎ…
Eternitatea…

Virginia – Smǎrǎndiţa Brǎescu
25 august 2010

marți, 24 august 2010

MARGINEA

Liniştea
Interioarǎ
Ne-liniştea
Intre lumi
Albia ta.

Oriunde
Rǎsǎritul
Iubeşte
Zǎrile.
O altǎ lume
Ne-ştiutǎ
Te aşteaptǎ
Undeva.
Liniştitǎ,
Urci cu credinţǎ,
Iubind viaţa...

Virginia – Smǎrǎndiţa Brǎescu
24 august 2010

joi, 12 august 2010

marți, 10 august 2010

DISCUL SOLAR

SARMIZEGETUSA

Grãieşti

Acum

Nu

Doar

Un

Limbaj


Din

Inima

Neînfricatã


Izvorãsc

Noi

Inţelesuri

Minunatã

Aventurã!


Virginia – Smãrãndiţa Brãescu© Mediatorul cãrţii

10 august 2010



vineri, 6 august 2010

Traduceri din poeziile membrilor Cenaclului literar "Lucian Blaga" din Sebeş

Dragi prieteni,

deschid cu aceste versuri seria traducerilor din poeziile membrilor Cenaclului literar "Lucian Blaga" din Sebeş şi vǎ anunţ totodatǎ cǎ pregǎtim lansarea în parteneriat a celei de-a II a ediţii a Concursului literar "Timpul iubirii - Prieteni de suflet". Detalii în curand pe http://lucianblaga-sebes.ning.com/ şi http://mediatorulcartii.blogspot.com. Vǎ aşteptǎm cu drag alǎturi de noi!


MARIA - CORNELIA POSTESCU



TAINA

(din volumul Zǎpada inorogului, editura ALTIP, Alba Iulia, 2010)

Zăvoare grele cad, zi de zi,
peste tainele ce le aduni –
prizoniere, în inima ta.
Le ascunzi de ochii iscoditori
ce-ţi disecă sufletul
cu bisturie de nepăsare.

Inima e tot mai obosită,
tot mai grea, sub povara tainelor.
Drumul, bătrân de timp,
îţi numără paşii –
tot mai rari, mai şovăitori.


Ultimul pas, în ultima clipă
a ultimului ceas...
În faţa ta – închisă,
fără lacăte şi zăvoare,
stă, neclintită, nemăsurată:
TAINA!

LE MYSTÈRE

Des verrous lourds tombent
jusqu’aux tréfonds du coeur
jour après jour
tu les y gardes prisonnières
et les caches des yeux fureteurs
qui dissèquent ton âme
avec des bistouris d’indifférence.

Ton coeur est épuisé,
toujours plus lourd
sous le poids des secrets.
Le chemin, vieux d’autant d’années,
comptent tes pas –
de plus en plus rares et hésitants.

Ton dernier pas,
au moment terminus
de l’heure ultime...
Devant toi – enfermé
sans cadenas ni loquet
le même MYSTÈRE démesuré.


PETRU FǍGǍRAŞ



IUBIRE

Sărutul sărat
al buzelor tale
îmi cântă-n amintire
o tainică chemare,
raza de lumina
sǎrută
lacrima din val
iar ochi mei
presară rouă !...
şi curg încet
zi de zi,
iar mâine
ca şi ieri,
voi sângera
sau voi iubi !...


AMOUR

Le baiser salé
de tes lèvres
réveille en moi le souvenir
d’un appel secret,
le rayon du soleil embrasse
la larme du flot
et mes yeux
saupoudrent de rosée!...
et coulent doucement
jour après jour,
demain,
comme hier,
je vais saigner
ou j’aimerai !...


Traducerea versurilor în limba francezǎ de Virginia Brǎescu, Mediatorul cǎrţii: http://mediatorulcartii.blogspot.com

miercuri, 4 august 2010

PETRU FĂGĂRAŞ – CENACLUL LITERAR "LUCIAN BLAGA" - SEBEŞ


PETRU FĂGĂRAŞ – INTERSECŢIA VOCAŢIEI

sau CERNEALA PREŢIOASĂ A IUBIRII


Maria Diana Popescu, Agero


Asumîndu-şi existenţa sub forma cunoaşterii poetice, Petru Făgăraş vine cu pas apăsat către cititorul modern, considerîndu-l un fel de partener colocvial. Lui i se adresează inspirat, oferindu-i leacuri scumpe sau otrăvuri cu sfinţite reflexe. Gîndirea, inspiraţia, trăirile poetului se întîlnesc în Ora noastră, ora căutătorilor de frumos, în care vîrful peniţei încrustează, moleculă cu moleculă, o etapă a evoluţiei sale intelectuale. Mai ales în asemenea ore se nasc versuri decisive, oricît de libere, totuşi sensibile, calde, într-o plăcută osmoză, ca aceea a unui dans superior. Poemele respiră prezenţa afectivă şi curăţenia unui suflet prieten cu iubirea, cu tristeţea şi cu singurătatea. Limbajul, cu tropii esenţiali, pare un ecou ce întinde punţi de comunicare trupului mergător al timpului, dinspre trecut spre cel al anticipării: „Mă cheamă fiul/ nenorocului,/ ursitoarele bune,/ m-au pierdut la cărţi./ Mă bat cu pumnii,/ în pieptul destinului./ pe strada mea curg râuri/ de lapte şi miere/ şi venin la …liber./ recomandări nu am,/ decât clipocitul clepsidrei.” Versul răbdător, asemenea unei cămile încărcată de greutăţi, trece deşertul spre locuri neumblate încă, un poem respiră cu aburul celuilalt logodna între metaforă şi echilibru: „Am călătorit prin vârste,/ Vremelnic, în straie/ de prinţ şi de nomad,/ La praguri de răscruci,/ în tunetul anilor,/ m-a atins tăcerea visărilor/ şi te-am întâlnit pe Tine.”

O desprinderea de teluric, o înălţare în straturi pure, poetul aspiră liric la învecinare cu nemărginirea: „căutând cărările grădinii tale,/ adorm la marginea norilor/ scuturaţi de păsări…/ Mă prefac apoi în vârfuri de degete/ ca să-ţi ating părul,/ în clepsidră de frunze uscate,/ ca să-ţi ating timpul/ şi să mă sting în văpăi./ Vremea din nuci se cojeşte/ şi vântul se-aşează pe mâini, iar când ploaia piaptănă fumul/ eşti dorul din mijloc de drum.” Petru Făgăraş mizează pe forţa versului de a surprinde psihologia cititorului. Această stare plină de afecţiune, durează pînă la cerneala preţioasă a iubirii, cu cele mai romantice străzi, pe care poetul umblă ore în şir, cufundat în miresme, fără a cădea în vreo prăpastie: „femeie,/ curcubeu,/ te-mbrăţişez cu norii mei,/ cu florile, cu iarba,/ cu cristalinul apei din Valea Frumoasei/ şi cu toţi stejarii din fiinţa mea.”

Teama este prezentă şi ea, dar cu un accent pozitiv, corelată cu sentimentul speranţei, în ciuda tristeţii care pare pe alocuri să devină cronică, liricul cald reînvie ca modalitate originară de asumare a microuniversului în care trăieşte şi în raport cu care se află în perpetuă întrebare: „Curg încet/ zi de zi,/ iar mâine/ ca şi ieri,/ voi sângera/ sau voi iubi.” Petru Făgăraş pare scufundat într-un izvor ce instituie, prin imagine, armonia personanţei sale şi, cred, se trezeşte curat, ingenuu (însuşiri pe care şi le va păstra pînă la capăt, aper) într-o atmosferă de accentuată sensibilitate. Punct de convergenţă, născut din nevoia de a exprima sentimentele în mulajul muzical al lumii, eul liric este pentru Petru Făgăraş transindividual, răsunînd din abisul existenţei sau din cel al irealităţii: „M-am ghemuit/ ca o sămânţă în pământ…/ mi-au încolţit degetele…/şi gura…şi ochii./ mâini străine/ mă smulg/ şi pierdut/ în cleştele lor, plâng,/ plânsul pământului”. Sensul de clişeu al cadrelor poetice (clişeu compoziţional, de imagine sau de inspiraţie), itinerarul poemelor, constituie un fel de gramatică ce ordonează substanţa discursivă. Curcubeie, stele, doruri, lacrimi, ape cristaline, gînduri, şoapte, dimineţi, petale, nori, fluturi, ploi, muze, întrebări, aşteptări, vise, îmbrăţişări, abisuri, întreaga recuzită reprezintă dorinţa poetului de a anexa cunoaşterii alte tărîmuri dragi firii sale, nu prin dilatarea discursivă a unei irealităţi, ci prin explorarea unor nivele mai profunde ale realităţii: „Mi-e sufletul/ rai încolţit/ şi izvor./ durerile tale/ se varsă în mine./Miresma iubirii/ În ceruri se vinde./ Iar Dumnezeu/ ne-a transformat aripile în mâini/ ca să putem iubi.”

Transferînd idei de la o interioritate la alta, articulînd în comun universul lăuntric cu realităţile date, poetul resemnifică orizontul său, cu tot atîta sensibilitate şi profunzime. În toate, iubirea, ca intermediar între real şi discurs, mizează pe forţa de expansiune a cuvîntului, prezidînd din umbră ornarea şi curgerea poemelor, eliberîndu-l pe poet din lanţul unor cauzalităţi: „Poeta mea/ mai frumoasă ca Valea Frumoasei,/ deschide încuietoarea mirosului din flori,/ să pot veni în urma ta/ să mă închin poemului ce doare, cum doare rugina din frunza pădurii./ Te-aş lua din oglinda frânturilor de gând/ Încet te-aş aşeza în palmă, să-mi ghiceşti drumul pe care voi urca la tine./ Dar tu te-ai risipit în anotimpuri,/ în gândul meu de la apus/ te aştept la singura ieşire/ în CUVÂNT.”

Un bine venit demers creator de (re)autentificare a raportului poet-univers sau mai degrabă o necesitate de extindere a cunoaşterii pe care numai limbajul poetic i-o poate oferi. Ora noastră este, aşadar, tărîmul capabil să suporte intersecţia vocaţiei creatoare a autorului cu cea a receptorului; este unghiul unei identităţi lirice aflată în evoluţie şi evaluare de sine. Pentru că vorbim despre un eu liric simbolic şi independent, indubitabil vorbim despre eul unui stilist rafinat: „deplinul întuneric,/ lumina o conţine/ şi-n muta disperare,/ tăcerea e cuvântul,/ nefericirea însăşi,/ cuprinde fericirea./ Iluzia supusă, ascunde adevărul./ Sunt trecător prin lume/ Şi veşnic/ În clipa REGĂSIRII.”


Maria Diana Popescu, Agero

http://www.agero-stuttgart.de/

duminică, 20 iunie 2010

Izvorul cu Dor

Astăzi
Deschide
Energii
Viitoare...
Atunci
Rămâne
Uşa
Labirintului...

Dumnezeu
Există.

Dincolo
Inseamnă
Necunoscutul…
Căutarea
Omului
Liber
Oriunde şi oricând...

Departele
Este o punte...

Curcubeul
Uitării
Visării
Intrebării…
Nicidecum
Taina
Eliberării...

Este
Sensul
Tău
Eliberator...

Dragostea
Oriunde şi oricând
Re-găsită.

Virginia – Smărăndita Brăescu
20 iunie 2010

sâmbătă, 19 iunie 2010

Autoportret

Sensul
Orientat
Atinge
Răbdarea
Eliberării...

Respiraţia
Ascultată
Surprinde
Aici şi cum
Răspunsul
Eternităţii...

Dragostea
Intreabă
Necunoscutul

Mirat
Acesta
Răspunde:
Exist?

Virginia – Smărăndiţa Brăescu
19 iunie 2010

Japonia (Ţara Soarelui Răsare) – eterna fascinaţie



JAPONIA.ETERNA FASCINATIE
Editura: Univers
Autor: Nelly Delay
An aparitie: 2007
Nr. Pagini: 160
Comanda cartea aici

Daca exista o trasatura caracteristica a civilizatiei japoneze de-a lungul veacurilor, aceasta este fascinatia sa pentru natura efemera a lumii si constanta ei reinnoire.

"Nimic nu dureaza, totul se transforma" – acest proverb Zen este valabil si pentru cautarea placerii de o clipa, spre care tinde Ukiyo-e, arta din epoca Edo, care se straduia sa retina imagini ale unei lumi "trecatoare si schimbatoare".

Palatele si manastirile erau construite din lemn si din hirtie, intocmai celor mai simple locuinte. Pamintul, paiul orezului sau trunchiul de bambus erau tot atit de pretioase precum lacul si matasea. In ceremonia ceaiului sau in ritualul trasului cu arcul, fiecare gest trebuia sa duca la constiinta de sine si a lumii. Aceasta relatie intre intim si exterior este vadita si in aranjarea gradinilor, impusa de necesitatea de a capta bunavointa zeilor (kami), spirite ale naturii.

Chiar si in zilele noastre, Japonia – asa cum ne este prezentata de Nelly Delay - ramine credincioasa tuturor acestor traditii, fiind eterna prin cultul sau pentru frumos.

Temple budiste si arhitecturi profane, gradini-peisaj, picturi pe rulouri sau pe paravane, sculpturi din lemn, ceramica, stampe, caligrafie... 180 de ilustratii, pentru a descoperi arta din Tara Soarelui Rasare.


O recenzie de Raluca Alexe puteti citi pe BOOKBLOG.RO: http://www.bookblog.ro/istorie/japonia-eterna-fascinatie/

duminică, 13 iunie 2010

Sinestezie

Glasul
Unduit
Simte
Tensiunea
Unică
Legăturii
Sunetelor
Universale.
Natural
Existenţei
Totale
Unificatoare,
Limbajul
Universului
Integrează
Cuvintele,
Oglindind
Literele
Oricui
Recunoaşte
Atemporal
Tandreţea.

Virginia-Smărăndita Brăescu
12 iunie 2010

Amélie Nothomb

LES COMBUSTIBLES - Amélie Nothomb - Tournée 2009/2010



Amélie Nothomb dans Esprit Libre



Amélie Nothomb: "Le fait du Prince"







Amélié Nothomb: son histoire d'amour



Amélie Nothomb - Interview sur TéléAlsace (1 sur 6)

Comprendre le Japon



Amélie Nothomb et la culture japonaise, le 28 janvier 2010 à paris 3ème

sâmbătă, 5 iunie 2010

Vânătorul de cuvinte...

Mirarea
Eternă
Din
Inima
Aşteptării
Timpul
Oglindeşte
Reflectând
Ultima
Lacrimă

Căzută-n
Ascultare
Răsărit de soare
Taina
Iubirii
Infinite

Virginia – Smărăndiţa Brăescu
5 iunie 2010

Anda Calugareanu, Micul print

Florin Chilian - Un Arici pe-un camp de maci

joi, 20 mai 2010

A X-a ediţie a Festivalul Naţional "Lucian Blaga" la Universitatea Petru Maior din Târgu-Mureş

Festivalul este organizat de Facultatea de Ştiinţe şi Litere din cadrul Universităţii "Petru Maior", în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România, Editura "Ardealul", Societatea Scriitorilor Mureşeni şi revista "Vatra", cu sprijinul Primăriei Târgu-Mureş.

Pentru mai multe informatii despre festival, click aici

luni, 17 mai 2010

Videoclipe - prof. univ. dr. Carmen Bulzan

Va invit sa (re)inviati in CLIPE aici si acum, intr-o imbratisare spatiu - timp care sa va (re)infiinteze in stari de IUBIRE, de BINE, de FERICIRE, de GRATIE, de SUBLIM. Lasati-va purtati de marturisirile de credinta ale autoarei in VIDEOCLIPE de LUMINA care, cazand diferit pe context, sa-l de-contextualizeze si sa va vindece trupul si sufletul de efectele timpului si limitarile spatiale intru reintalnire la izvoare.


Carmen Bulzan - Videoclipe ; Editura PRIER, 2009 ; Drobeta Turnu Severin



Zări de iubire - prof. univ. dr. Carmen Bulzan



Editura MJM (www.edituramjm.ro), Craiova, 2006; Grafica: Anna Ravliuc; Imaginea de pe coperta cărţii reprezintă Ingerul iubirii

Zări de iubire - Carmen Bulzan

Iubire, iubire, risipitoare măsură,
Ne faci să uităm realitatea cea dură
Apari şi dispari precum o floare rară
Din zarea noastră interioară.

Iubire, iubire, zare de existenţă,
În tine descoperim a vieţii esenţă,
Ne-aduci din profan în sacrul nebuniei,
Ne ţii departe de paguba trufiei.

Iubire, iubire, iluzie a firii
Ce ne înveţi ce-i forţa iubirii
Trăită curat, în spirit quijotic,
Primită ca dar în timp kairotic.

Iubirea e una din zările multe,
Ne ning risipiri pe tâmple cărunte.

8 ianuarie 1995
Drobeta Turnu Severin



Sesiunea de autografe. Împreună cu prof. univ. dr. Carmen Bulzan

Pământul netocmit şi gol - Scriitorul Ion Kamla



Editura Altip, 2009, Imaginea de pe coperta cărţii: Salvador Dali, Geneză

UN GLAS MĂ STRIGĂ

În lumea-ntunecată simt o taină,
iar viermii m-au luat în custodie,
sunt ţeapăn, fără timp, ca o mumie
şi stau întins, fără de nicio haină.

Şi parcă sunt închis într-o cămară,
Un zvon uitat îmi sună în ureche
Si-un glas aud ca dintr-o lume veche
Ce-mi strigă cosmic: „Lazăr ieşi afară!”



AREST ŞI LIBERTATE

Pe gratii curge lumina
Încleind-o-n patrte vina

Şi cum ninge, leru-i ler,
printre drugii mei de fier
libertatea bate-n tobă
spre lumea claustrofobă

şi-n fereastră o împacă
vremea mea ipotecată,

un curent se întreţese
una intră, alta iese.

Şi-n final cu porţi deschise,
cocârjindu-mă etatea,
nu mai ştiu care-i arestul
şi nici care-i libertatea.




Împreună cu scriitoarea Maria – Cornelia Postescu şi Ion Kamla, membri fondatori ai Cenaclului literar „Lucian Blaga” - Sebeş

Prin anatomia tăcerii – Scriitoarea Maria – Cornelia Postescu


Editura Altip, Alba Iulia, 2007; Imaginea de pe coperta cărţii: Salvador Dali, BACCHANALE

PAS CU PAS

Mai facem un pas
Mai naşten un gândMai curgem prin ceas
Mai scriem un rând
Mai râdem. Ades,
Mai râdem plângând
Mai facem popas
Prin Timp alergând,
Mai stăm la taifas,
Călători prin cuvânt.
Mai luăm „bun rămas”,
mai oftăm, aşteptând, mai ales, acel ceas...
Când zburăm – gând prin vânt.

Pe urmele lui Lucian Blaga


REGĂSIRE

Cândva… sufletul meu – fluid
Va curge spre tine :
Apă – să-ţi primenească
Trupul,
Sunet – să-ţi încânte
Auzul,
lacrimă – să-ţi aline
Durerea
Şi lumină – să-ţi arate
Calea
Spre mine,
Ce-s cumpănă apelor,
casă vânturilor,
Sălaş luceferilor.
Atunci,
Vom curge, împreună,
Amestecându-ne şuvoaiele,
Prin venele TIMPULUI,
Hrănindu-i măreţia.



TOACA

Prin aerul albastru,
Rece şi pur, al iernii,
O toacă îmi aduce
Tămâia din vecernii,
Capul să mi-l aplec
În rugă de iertare,
În sunetu-i să trec
La gând de înălţare.

Şi, iarăşi, toaca bate.
Cu ritmu-i sacadat,
mereu îmi aminteşte
(de, cumva, am uitat)
Că: Timpul stăpâneşte!

Necondiţionat.





De vorbă cu scriitoarea Maria – Cornelia Postescu, la Ampoiţa, Pensiunea "IZVORUL MUNTELUI" ("La Mama Luţă": www.mamaluta.ro) – un colţ de RAI



La Târgul de carte Alba Transilvana





sâmbătă, 15 mai 2010

Din creaţiile premianţilor - Concursul literar TIMPUL IUBIRII, Oneşti, prima editie, 2010

Va prezentăm o selecţie din creaţiile premianţilor primei ediţii a Concursului literar TIMPUL IUBIRII – Oneşti, 2010

Premiul I - BIANCA DAN, Deva, jud. Hunedoara

La polul opus

te aştept
în rostirea lunii
transfigurată-n amintirea zăpezilor
deasupra polului opus

te aştept
în atingerea unei clipe
scurse din supraplinul timpului

te aştept
înrămată-n tabloul unei iubiri
deşertate de îngeri

te aştept
să-mi aşezi fluturi pe tâmple
în cascade de aripi

te aştept
cu fruntea plecată de dor
în nopţile dăltuite de plumb

Ploaie de incertitudini

Ai întârziat
Cafeaua s-a răcit de mult
Pe colţul mesei
Iar ceasul indică o oră înainte
Nu încerca să-mi spui
Că traficul e de vină
Ochii te trădează
Ştiu
că nu ajungi niciodată la timp
Şi îmi spui că sunt mult prea imatură
dar puteam să stăm în şezlong
să ascultăm ploaia
şi să ne smulgem buruienile
din suflet
să-ţi aşezi capul
pe genunchii mei
şi să adormi
în timp ce-ţi mângâi creştetul
ca unui copil
dar ai întârziat
Şi s-a oprit şi ploaia
nu mai insista să cauţi
puzzle-ul lipsă
mai bine vino
să rescriem legile
iubirii

În frunzişul iubirii

ne mai despart doar zidurile gândurilor noastre
ca să ne-ntoarcem în frunzişul iubirii
fără să privim înapoi
ca două vrăbii
ce se-agaţă de frânghii tremurătoare
asamblând aripă cu aripă
trupul feroce al aşteptării.

îmi aşez sufletul
în etuiul cald al palmelor tale
şi mă pierd în şoapte indescifrabile,
memorând fiecare te iubesc
doar ca să-ţi izvorăsc printre degete,
în cascade
Şi să-ţi înec privirea
cu nopţi însetate de ploaia cuvintelor

respirăm acelaşi zefir sălbatic,
parfumat cu picături de asfinţit
explorând hăţişurile propriilor inimi
renaştem, din lacrimi de curcubeie
doar pentru a muri, iubindu-ne.


Mai mult despre Bianca Dan: http://biancadan.blogspot.com/; http://reteaualiterara.ning.com/profile/DanBianca


Premiul al II - lea - DANIEL LĂCĂTUŞ, Călan, jud. Hunedoara

în piaţa agroalimentară (1)

M-am săturat de melancolie,
stări maladive....
Prea mult negru au văzut ochii mei.
Astăzi,
în piaţa agroalimentară
din oraşul Călan,
o ţărancă m-a întrebat:
"nu cumperi nimic, fericitule?"

în piaţa agroalimentară (2)

Se spune că timpul distruge
tot ce avem mai preţios

Captiv în îmbrăţişare
îmi găsesc fericirea
amăgindu-mă
cu încremenirea vieţii
din jurul nostru

Pe buzele de carmin răsar safire

Nu pleca
tăcerea mai are ceva de spus

întâmplător

Am auzit
întâmplător
lacrimi zornăind
pe asfalt
Ferestrele dormeau-
lume străină
indiferentă


Criminali

Nişte bezmetici
au ucis poezia,
au lăsat-o să zacă
aruncată într-un şanţ
la marginea oraşului,
în lumina farurilor
se vede clar tăietura

Vânzătorul de metafore

Am fost o vreme sclav
la curtea împăratului,
n-am suportat tirania,
am plecat.
Astăzi vând metafore
în Piaţa Presei Libere,
nu cumpăraţi?
doar zece lei bucata!


Amorsă de vise

Îi sărut mâna
ca şi cum ar fi chipul ei.
Sub pielea tâmplelor
calma curgere a sângelui
încetinit de somn.
Mă-ncumet s-o privesc în ochi-
această femeie
e o amorsă de vise


Mai mult despre Daniel Lăcătuş : http://notedelectura.wordpress.com/; http://reteaualiterara.ning.com/profile/DanielLacatus


Premiul al III - lea: CORINA OFELIA CORPODEAN, Ocna Mureş, jud. Alba

PRIN TINE

Prin somnul tău
revăd chipul copilului ce-am fost.
Prin visul tău
colind iarba verde a copilăriei
şi-mi împletesc cununi de bucurie
Peste plete.

Când îmi zâmbeşti
Renasc
şi mă bucur tihnită de tine.

Din iubire te-am plămădit
şi făurindu-te am învăţat să freamăt.

Prin tine, viaţa mea are sens,
viaţa mea are culoare.

Prin tine, copilul meu,
şansa mai surâde OMENIRII.

Mai mult despre Corina Ofelia Corpodean: http://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/CORINAOFELIACORPODEAN; http://reteaualiterara.ning.com/profile/CORINAOFELIACORPODEAN


PRIETEN DE SUFLET - ECATERINA CHIFU, Râmnicu Sărat, jud. Buzău

Prietene! Prietene de suflet! Ne ştim de o viaţă. Tu eşti cel ce-mi şopteai peste leagănul copilăriei, nu era vântul. Tu eşti cel din spuma norilor, din undele apelor. Tu eşti chipul din luna strălucitoare. Tu eşti cel ce mi-ai stat mereu aproape, de la jocurile copilăriei, la marile împliniri. Cu tine am vorbit mereu în gând, de când mă ştiu. Tu m-ai purtat de mână în prima zi de şcoală, potolind spaimele inimii mele. Tu eşti cel ce mi-ai înconjurat trupul, când plângeam, cu capul pe genunchi. Tu mi-ai înălţat chipul spre cer, să-i văd splendoarea şi să visez. Tu mi-ai călăuzit paşii, pe drumul drept. Tu, cel plin de iubire m-ai învăţat să iubesc mult oamenii. Tu mi-ai spus că cea mai de preţ avere este CUNOAŞTEREA şi m-ai călăuzit pe căile ei. Tu mi-au dăruit primul sărut, ca o fluturare de aripi pe obraz. Din iubirea sufletelor noastre s-a născut o stea-STEAUA PRIETENIEI. O port în inima mea şi-ţi ascult glasul. Ştiu mereu că, dacă te afli la capătul pământului, vei veghea de acolo asupra mea. Cu tine am trecut prin valurile vieţii şi am simţim mereu atingerea umărului tău de prieten. Tu m-ai ascultat, când alţii nu voiau să audă vorbele mele. Tu mi-ai şoptit vorbe frumoase şi am simţit că prind aripi. Tu m-ai încurajat, când am vrut să creez imagini, care să dăruiască altora mai multă fericire şi mai mare bucurie. Tu ai fost şi ai rămas, bun, cu zâmbetul tău luminos. Prin tine am aflat că frumuseţea unei priviri umane valorează mi mult decât aurul lumii. Pe tine nu te-a atins vitregia vremurilor, căci tu ai prea multă înţelepciune. Tu m-ai făcut să înţeleg rostul meu pe pământ, munca pusă în slujirea adevărului şi frumosului. Mi-a spus să nu-mi fac vise deşarte, ci să creez ceva care să fie de folos altor fiinţe. Dacă am făcut fericiţi pe unii, prin munca şi creaţia mea, cred că ţie îţi datorez totul. Am vrut să fie pe placul tău misiunea mea pe pământ. Tu gândeşti ca mine, te înfiori ca mine în faţa miracolelor ce ne înconjoară. Vibrăm la fel, la frumuseţea acestei lumi şi vrem să ajutăm pe alţii s-o descopere. Comunicăm prin gânduri şi cuvinte, dar mai ales prin acele unde nevăzute ce vin de la tine la mine sau pornesc de la mine spre tine. Tu m-ai învăţat că, cei ce-înlănţuie oamenii cu vorbe şi fapte vor fi chiar ei înlănţuiţi de ghearele morţii.

Cu tine am descifrat taina cărţilor, căci, mi-ai spus ca şi Antoine de Saint-Exupéry că „marele adevăr este pacea cărţilor”. Mi-am făcut din scriitori alţi prieteni de suflet şi alerg la ei, de câte ori este nevoie, să-mi găsesc pacea şi echilibrul interior. Prin ei am devenit cu adevărat bogată şi pot spune ca d-l Bufnilă că „scriitorii sunt fericirea poporului lor”.

Cu mintea îmbogăţită, nu cunosc niciodată plictiseala, căci Domnul mi-a dat darul de a zbura cu imaginaţia pretutindeni şi văd cascadele din Plivice, în Croaţia căzând din înalt în lacuri de smarald învolburate, sunt pe pajiştea verde din faţa Turnului Eiffel sau în Piaţa San Marco din Veneţia, în ceaţa aurie de pe Vârful cu Dor sau în dulcea Bucovină cu pajişti verzi şi codrii de brad, pe ţărmul Mării Negre cu apele aurite la răsărit sau pe vapor spre Skiatos şi acele insule aşa de parfumate ale Greciei, privind sclipirile Marii Egee, văd Coasta de Azur cu peisajele ei de vis sau sunt sus la Capo del Monte, în Napoli şi văd de sus, prin verdeaţă, marea azurie. Tu, prietene de suflet, eşti mereu cu mine şi împărţim împreună fericirea de a iubi această lume „cea mai bună din toate lumile posibile”, cum zicea Voltaire. Erai cu mine şi când am zburam pe deasupra unor mari oraşe ale lumii şi am crezut că prind clipe din eternitate. Pe mulţi a uimit faptul că nu am dorit să rămân în străinătate, dar eu nu mi-am dorit aceasta, căci am simţit că îmi este cel mai bine în „ţara mea de lumină” în „ţara mea de dor” o „ţară mândră şi binecuvântată” cum spunea N. Bălcescu, aici, unde pot fi scriitoare de limba română. Doar aici, în spaţiul mioritic simt că îmi este locul. Aici te-am găsit pe tine, sufletul meu pereche, aici, în această alternanţă deal-vale pot vibra la tot ce ne oferă frumos „dulcea Românie” Aici pot să îmi refac sufletul, căci, chiar şi în planul amintirii, pe filmul meu interior, pot să văd acel culmi împădurite, văile dulci ce îmi aduc lumina lor, de aici pot să iau puterea de a merge înainte şi tot aici revin mereu la izvoarele de frumuseţe ale culturii.
Prietene, prieten de suflet eşti un alter-ego, nu? Noi doi simţim şi gândim la fel, iubim la fel şi sperăm să dăruim mai multă lumină acestei lumi. Comunicăm prin vorbe şi gânduri, uimiţi de asemănarea noastră. Detestăm aceleaşi lucruri şi nu suportăm moara de vorbe a altora. Ne este milă de cei singuri, de cei în suferinţă şi am vrea să facem ceva pentru ei. Te-am întrebat odată care este sensul vieţii noastre şi mi-ai răspuns ca şi Mircea Eliade că „adevăratul sens al vieţii este să dai vieţii un sens” şi am reflectat mult la aceste cuvinte. Doream să ştiu ce este de fapt viaţa noastră pe acest pământ şi mi-ai şoptit un citat din „Inimă vrăjită” , romanul lui Romain Rolland: „Viaţa este Cartea Cărţilor, nu o citeşte oricine. Pentru a o descifra, este nevoie ca un dascăl aspru, Experienţa, să te înveţe limba în care este scrisă” Tu m-ai învăţat să iert pe alţii pentru faptele şi vorbele lor, căci aşa pot merge mai departe. „Indiferent ce fac şi ce zic alţii, tu trebuie să îţi faci datoria, faţă de tine şi faţă de ceilalţi”. Aşa mă îndemnai să fac mereu, dar să nu intru în competiţie cu alţii şi nici cu mine, să nu trăiesc într-un stres permanent. Ştiai că sunt implicată în educaţie, m-ai îndemnat dau multă învăţătură copiilor, să-i formez în spiritul adevărului şi al bunului simţ, să le trezesc interesul pentru cunoaştere, să nu le rănesc sufletele, să-i îndemn să-şi preţuiască viaţa şi să pună o piatră şi ei la făurirea acestei ţări.

Dacă obosesc, tu mi-ai spus să îmi iau energia de la firele de iarbă, de la razele de soare, de la freamătul copacilor, şi să mă plec la acel paradis al păsărilor ce-nsufleţesc natura. Tu m-ai învăţat că o ramură înflorită, mişcată de vânt este mai preţioasă decât orice bijuterie şi că singurele nestemate ce mi se potrivesc sunt stelele.

Prietene! Prietene de suflet! Tu m-ai îndemnat să fiu soră cu Poezia şi am dăruit altora poezie, căci eu consider că poetul este un întreg univers, el, poetul este cel ce „scoate un straniu înţeles/ Din sensuri oarecare/Şi un parfum ales/Din lucruri familiare” cum a scris Emily Dickinson. Poetul, prin creaţia sa, poate reda frumuseţea acestei lumi, chiar poate spori „corola de minuni a lumii” cum a scris Lucian Blaga. Eu am vrut să dau putere cuvintelor, prin creaţie, sperând că voi „găsi cuvântul ce exprimă adevărul”(M. Eminescu).

Tu, prietene, mi-ai spus povestea unui tânăr, care a afirmat că va scrie toată viaţa lui, chiar dacă nu va putea publica nimic, niciodată. Ce putere avea acel tânăr, ce voinţă, mai ales că viaţa nu este blândă cu noi! Dăruirea lui m-a făcut să mă gândesc la toţi truditorii condeiului care ar dori să spună altora ceva prin scrisul lor şi am simţit că îi iubesc pe toţi, că-i simt prieteni de suflet, că mă leagă de ei o dragoste aparte, care mă determină să le mulţumesc că există. Tu mi-ai spus că, dacă vreau să fiu scriitoare, să respect ce-a scris Eminescu: „ci trăieşte, chinuieşte/ Şi de toate pătimeşte/ Şi-ai s-auzi iarba cum creşte”.

Antoine de Saint –Exupéry scria în „Terre des hommes/ Pământ al oamenilor” că măreţia unei meserii constă în puterea de a uni oamenii (Op. cit., Editura RAO, pagina 294). El a vorbit de puterea prieteniei, acest sentiment atât de frumos care ne leagă de alţii, ne face să simţim că avem aripi. Eu am păstrat de la el nu doar frumuseţea unor sentimente, ci şi acele descrieri ale spaţiului astral pe care el, ca pilot l-a cunoscut, l-a purtat ca pe o comoară în suflet şi ni l-a dăruit nouă, celor de pe pământ, prin opera sa. Autorul spunea că „ adesea ne închidem cu aurul nostru cenuşiu care nu oferă nimic din tot ce ar da valoare vieţii”.

Valorificarea potenţialului nostru uman, psihic, artistic în opere artistice, poate aduce omenirea la un nou stadiu de evoluţie spirituală.

Prietene de suflet, prieten drag, sufletul tău est infinit, ca infinitul ce porneşte de la linia ce separă marea de cer pe ţărmuri dobrogene.

Prietene, eu caut mereu adăpost la sufletul tău şi-l rog pe bunul Dumnezeu să te ocrotească, acolo unde eşti, căci darul prieteniei tale este ca şi darul vieţii.

Mai mult despre Ecaterina Chifu: http://reteaualiterara.ning.com/profile/ChifuEcaterina

LACRIMĂ DE ICOANĂ - ISMAIL AMET, Bucureşti

Privesc adeseori în jurul meu, în depărtare şi admir alcătuirea acestei lumi. Întreb cerul: „De unde atâta armonie şi culoare, de unde atâta cuprindere şi căldură?”.
Dumnezeu ne-a înzestrat cu facultatea nobilă de a vedea, dar foarte puţini ştiu să o folosească şi să o preţuiască.
Omul, realitatea creată de el, este o construcţie, cel mai adesea, a răului. Aş vrea să fug de toată urâciunea ce bântuie preajma-mi, dar, oricât m-aş strădui, nu reuşesc să scap de această devenită obsesie, ce mă urmăreşte la tot pasul.
Doresc dobândirea liniştii, bucuria frumosului. Departe de mine păcatul, gustat din fructul oprit, de Adam şi din necuprinsele altele, care se derulează în cotidian şi se furişează hoţeşte, cuibărindu-se în subconştientul oricui, copil, tânăr, matur, tentându-l să copieze păcatul, să şi-l însuşească şi să-i prezinte trimful.
După botezul creştinesc (ca Andrei Ciobanu, realizat la o vârstă mai măricică, la 17 ani), am aflat că există o cale de a obţine iertarea păcatului prin rugăciune, spovedanie, pocăinţă, smerenie, înţelese ca manifestări ale răbdării, credinţei în Dumnezeu, prin participarea la liturghii, priveghere, vecernii.
Omul, fiinţă creată de Dumnezeu, nu poate găsi sensul existenţei sale decât în sfinţenie. Nu există împlinire a fiinţei prin putere sau avere, ci doar prin credinţă: „Sfinţenia (este n.n.) împlinirea umanului” (Nichifor Crainic).
Un gând, o lacrimă de icoană, mă poartă pe meleaguri muntoase, cu brazi înalţi, castani înverziţi, din zona de nord a Moldovei, sudul Bucovinei...
Mă aflu în localitatea Putna, la ora prânzului. Admir, cu ochii rătăciţi, rodul pământului, dar şi spectacolul cotidian: femei pe biciclete, cu traista bucovineană pe umeri.
Înainte de marea şi sfânta sărbătoare de Paşte, mi-am dorit, în aceste locuri, momente de regăsire, de linişte şi pace. Doream să mă spăl de răul lumesc şi să mă împărtăşesc cu binele dumnezeiesc. Stareţul mănăstirii a trebuit să-mi dea ascultare (aşa era rostul), ceea ce însemna o trebuinţă în folosul mănăstirii. Am fost dat în grija părintelui Iofrosin, pentru rânduiala în ale bucătăriei. Am muncit la părintele monah Ciprian (călugăr, dar nu preot).
Ascultarea la trapeză ne aducea, într-o sală cu mese lungi, alături de cei săraci. Cu toţii spuneau rugăciunea (Tatăl nostru, Crezul) şi apoi noi le dădeam mâncare caldă, în zilele de post, mai ales ciorbă din multe zarzavaturi, pe care călugării le obţineau din rodul pământului muncit de ei, cartofi fierţi cu praz, mere. Din ceaunele mari, în care se găteau mâncărurile, se umpleau farfuriile pentru nevoiaşi, care aşteptau cuminţi aceste fierturi calde. În alte zile, fără interdicţie, pe mesele cantinei săracilor, existau fructe, brânză, cozonac, plăcinte, prăjituri, preparate de călugării bucătari ai mănăstirii.
Privindu-i pe cei care mâncau în tăcere, mulţumind Domnului pentru ceea ce primiseră, părintele monah Mina a început să-mi vorbească despre chemarea lui spre mănăstire, în urma decesului tatălui său, la vârsta de 34 de ani. A hotărât să se călugărească încă de când era licean în clasa a XII-a, la un liceu cu profil real, mate-info. La mănăstire şi-a regăsit rostul de a-l sluji pe Dumnezeu şi pe oameni. Mănăstirea nu înseamnă schimbarea locului, ci a stării. Prin viaţa ta, clădeşti o mănăstire.
Am fost alături de elevii de la pastorală, de la seminar, de studenţii de la Teologie din Iaşi, alături de cei care se numesc fraţi de mănăstire (George, Sergiu). Împreună, ne-am prezentat la un părinte ca să ni se citească molifta dezlegării de rele, înainte de spovedanie, care să ne aducă bucuria iertării păcatelor mărturisite (Romani 4, 7. După spovedanie, am primit, pentru prima dată, sfânta împărtăşanie de la stareţul mănăstirii, Melchisedec Velnic.
La Putna, au trăit şi odihnesc mulţi dintre părinţii duhovniceşti, ca Sfântul Ilie Iorest, mitropolit al Transilvaniei, Sfântul Ghenadie, Iacov Putneanul şi alţii.
Părintele monah Iosif mi-a condus paşii pe dealul Putnei, unde mirificul natural era dublat de trilul înălţător al ciocârliilor. Părea că timpul s-a oprit în loc şi pluteam vrăjit de minuni de paradis. Aş fi vrut să fiu şi eu o ciocârlie, măcar pentru o zi, să-mi cânt bucuria, mulţumirea, să-mi împărtăşesc dorurile şi iubirile. Am crezut, pentru o clipă, că prietena mea, ciocârlia, mi-a înţeles gândul şi că îmi adresa trilul ei de accept al legăturii noastre stranii.
Nu ştiu când m-am trezit în faţa altor pelicule ale unui film, pe care, în mod ciudat, îl priveam şi ascultam, dar şi al cărui protagonist eram. Mă aflam într-o lume populată de sfinţi, pictaţi cu har şi dăruire pe icoane de lemn şi pe pereţii mănăstirii. Părintele monah Iosif, supranumit ciocârlia Putnei, continua parcă un cântec al ciocârliei, rostind vorbele psalmistului: „Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele, pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic:« Ce este omul că-Ţi aduci aminte de el?»...Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău pe tot pământul!” (Psalm, 3, 8, 9). „Cerurile spun slavă lui Dumneuzeu şi facerea mâinilor Lui vesteşte tăria”. (Psalmul 18, 1). ...
Şi iar urcuşuri şi înălţări pe muntele unde se află crucea lui Ştefan cel Mare şi de unde s-a tras cu arcul spre locul unde urma să se construiască sfântul lăcaş al Putnei.
La Mănăstirea Sihăstria Putnei, o minune de icoană îşi depăna povestea. Legenda spunea că un bărbat rătăcit a tăiat icoana în dreptul feţei Maicii Domnului şi, din ochii acesteia, a început să se prelingă o lacrimă de sânge. Icoana s-a dovedit a fi făcătoare de minuni şi mulţi credincioşi şi-au îngenuncheat ruga în faţa ei şi au adus laudă şi mulţumire pentru linişte şi pace sufletească.
În astfel de locuri, simţi că este o înviere veşnică. Lumină din lumină, cântec-încântec îţi încălzesc şi tămăduiesc sufletul şi spiritul. Sunt minuni care te vindecă, te înalţă în universul beatitudinii...

Mai mult despre Ismail Amet: Colegiul Tehnic TRAIAN, sector 2, Bucureşti; A mai obtinut premiul I la prima editie a concursului SMILE 21 - Inner World Creative, Conflict Resolution, sectiunea Creatie literara, Poezie (vezi http://concursurismile21.blogspot.com); Este membru al Atelierului de creatie "Fara frontiere" din Constanta, sub indrumarea d-nei prof. Felicia Jipescu.

FELICITĂRI PREMIANŢILOR!
Echipa SMILE 21+

joi, 13 mai 2010

Premiile concursului literar „TIMPUL IUBIRII”, prima editie: „Prieteni de suflet”

POEZIE:

Premiul I : BIANCA DAN (Deva)
Premiul al II – lea: DANIEL LĂCĂTUŞ (Călan)
Premiul al III – lea: CORINA OFELIA CORPODEAN (Ocna Mureş)

POEM ÎN PROZĂ: ECATERINA CHIFU (Râmnicu Sărat)

ESEU LITERAR: ISMAIL AMET (Bucureşti)

FELICITĂRI PREMIANŢILOR!

Prima traducere în limba română din poeziile lui Unamuno - prof. univ.dr. Carmen Bulzan





In data de 13 mai 2010, a avut loc la Oneşti, la libraria Magic Print, în zi sfântă de Inălţarea Domnului (Ispas), lansarea volumului bilingv (spaniolă - română) de Poezii, selectate şi traduse din opera lui Unamuno, de prof. univ. dr. Carmen Bulzan.






Au mai vorbit alături de autoare prof. dr. Gabriela Gîrmacea şi prof. Virginia Brăescu, Mediatorul cărtii. Au citit în limba spaniolă prof. Gabriela Fornica Livada şi prof. Magda Cârlan.


GALERIE FOTO

GALERIE FOTO

















Concursul literar Nora Iuga

Mai multe informatii pe http://concursulnoraiuga.wordpress.com/

Mediatorul cartii este membru Reteaua literara

Mediatorul cartii este membru Reteaua literara
http://reteaualiterara.ning.com; poezie, proza, literatura, muzica, pictura, arta, cultura, evenimente, stiri

Parteneriat SMILE 21+

Parteneriat SMILE 21+
www.oxigencafe.ro

Biblioteca Municipala "Radu Rosetti" - Onesti, jud. Bacau

"Mediatorul nu este un intermediar de care avem nevoie, ci un pedagog care actioneaza din umbra." (Annie Cardinet)

Observator SMILE 21 +

Observator SMILE 21 +
BookTalks: dezbateri, intalniri cu scriitori. Un proiect Bookblog.ro

Schimb de Carti - un proiect Bookblog.ro

Citeşte mai mult - un proiect Humanitas si Vodafone

Campania "Scrie ca sa primesti... o carte"

Editura Sed Com Libris

Diverta: mereu ceva nou

Diverta: mereu ceva nou
Diverta nu vinde carti, ci ofera servicii.

Amor de carte

Recomandare SMILE 21+

Recomandare SMILE 21+
Ghid turistic online

Despre...


www.ozibuna.net