Revista Medierea nr. 2

ISSN 1844-9190
Editura: Editura Universitara
Anul publicării: 2010
Ediţia: III
Pagini: 97
Format: A4
Categoria: Revista "Medierea"
Preţ: 30,00 lei
Comanda aici


La Editura Universitara, a aparut cu sprijinul Juridice.ro si MEDIARCOM, numarul 2 al Revistei Medierea, publicatie despre mediere si ADR adresata specialistilor din domeniul solutionarii conflictelor, consumatorilor serviciului de mediere si celor interesati de solutionarea alternativa a disputelor. Publicatia apare trimestrial, sub egida Uniunii Nationale a Mediatorilor din Romania.

Din cuprins:

* Interviu acordat Revistei Medierea de catre doamna Anca Elisabeta Ciuca, Presedinte al Consiliului de Mediere
* Scara Conflictului – “SIG SCALE” – drd. Sustac Zeno, drd. Ignat Claudiu
* Medierea in cauzele civile. Aspecte practice legate de activitatea judecatorului – jud. asist. univ. Loreley Mirea
* Medierea in disputarea custodiei minorilor – mediator autorizat, psiholog, Borlean Camelia-Anca
* Medierea la nivel international – av. drd. Cristina Candea, drd. Ruxandra Serescu, av. Andreea Samoschi, av. Florin Butnariu
* Medierea, o modalitate alternativa de solutionare a conflictelor in domeniul protectiei consumatorilor – mediator, Director Executiv Centrul Avocatilor Mediatori Alina Gorghiu, mediator, Vicepresedinte Centrul Avocatilor Mediatori Manuela Sirbu
* Strategii de mediere in managementul si leadershipul educational – profesor formator Virginia – Smarandita Braescu
* Etapele procesului civil in care partile au posibilitatea recurgerii la mediere(I) – mediator Fanuta Lisman
* Zeno Sustac in dialog cu judecatorul Cristi Danilet, Vicepresedintele judecatoriei Oradea
* Medierea divortului – mediator Claudia Elena Ignat
* Utilitatea introducerii disciplinei Medierea in programa de invatamânt universitara – mediator Daniela Bobaru
* Medierea intre necesitate si compromis – avocat drd. Cristina Candea, avocat Crinuta Galesanu, avocat Andreea-Beatrice Samoschi, avocat Florin Butnariu, avocat Ovidiu Florea
* Despre mediere si mai ales despre mediatori – mediator autorizat Ionut Novac
* Medierea intre etica si morala – ing. mediator autorizat Catalin Galita
* Medierea in cazul infractiunilor in care actiunea penala este pusa in miscare la plangerea prealabila – mediator Nicolae Dediu
* Modele teoretice si practice de mediere a conflictelor in scoala – consilier psihopedagog Zaharia Oana-Paula
* Medierea o solutie eleganta, eficienta, confidentiala de solutionare a conflictelor prin consens in mediul de afaceri – mediator Daniela Maria Sirbu
* Promovarea activitatii de mediere – Codruta Diana Simionescu
* Raspunderea disciplinara a mediatorilor – drd. Claudiu Ignat, drd. Zeno Sustac
* Dezbatere – Revista Medierea – Care este produsul finit al muncii mediatorului? – Mariana Zainia
* Dezbatere – Revista Medierea – Calitatile mediatorului – dr. Elena Bustea, Vicepresedinte UNMR

>> detalii aici

PARADIGMĂ

Simţi
Uimit
Fericirea
Lǎuntricǎ.
Eşti
Tu

Spirit
Inalt

Sufletul
Purificat
Inspirǎ…
Respirǎ…
Innobilat
Tandreţea…

Virginia – Smǎrǎndiţa Brǎescu
26 august 2010

PURIFICARE

Fericirea
Lǎuntricǎ
Aprinde
Candela
Adevǎrului
Roşu
Aprins.

Divinul
Interior
Ne-atins.

Sufletul
Oriunde
Ajunge
Respirǎ…
Eternitatea…

Virginia – Smǎrǎndiţa Brǎescu
25 august 2010

MARGINEA

Liniştea
Interioarǎ
Ne-liniştea
Intre lumi
Albia ta.

Oriunde
Rǎsǎritul
Iubeşte
Zǎrile.
O altǎ lume
Ne-ştiutǎ
Te aşteaptǎ
Undeva.
Liniştitǎ,
Urci cu credinţǎ,
Iubind viaţa...

Virginia – Smǎrǎndiţa Brǎescu
24 august 2010

Mediatorul cartii la Radio Kit - 12 august 2010

In direct la Radio Kit (http://www.radiokit.ro) impreuna cu Lidia Buna

12 august 2010

DISCUL SOLAR

SARMIZEGETUSA

Grãieşti

Acum

Nu

Doar

Un

Limbaj


Din

Inima

Neînfricatã


Izvorãsc

Noi

Inţelesuri

Minunatã

Aventurã!


Virginia – Smãrãndiţa Brãescu© Mediatorul cãrţii

10 august 2010

Traduceri din poeziile membrilor Cenaclului literar "Lucian Blaga" din Sebeş

Dragi prieteni,

deschid cu aceste versuri seria traducerilor din poeziile membrilor Cenaclului literar "Lucian Blaga" din Sebeş şi vǎ anunţ totodatǎ cǎ pregǎtim lansarea în parteneriat a celei de-a II a ediţii a Concursului literar "Timpul iubirii - Prieteni de suflet". Detalii în curand pe http://lucianblaga-sebes.ning.com/ şi http://mediatorulcartii.blogspot.com. Vǎ aşteptǎm cu drag alǎturi de noi!


MARIA - CORNELIA POSTESCU



TAINA

(din volumul Zǎpada inorogului, editura ALTIP, Alba Iulia, 2010)

Zăvoare grele cad, zi de zi,
peste tainele ce le aduni –
prizoniere, în inima ta.
Le ascunzi de ochii iscoditori
ce-ţi disecă sufletul
cu bisturie de nepăsare.

Inima e tot mai obosită,
tot mai grea, sub povara tainelor.
Drumul, bătrân de timp,
îţi numără paşii –
tot mai rari, mai şovăitori.


Ultimul pas, în ultima clipă
a ultimului ceas...
În faţa ta – închisă,
fără lacăte şi zăvoare,
stă, neclintită, nemăsurată:
TAINA!

LE MYSTÈRE

Des verrous lourds tombent
jusqu’aux tréfonds du coeur
jour après jour
tu les y gardes prisonnières
et les caches des yeux fureteurs
qui dissèquent ton âme
avec des bistouris d’indifférence.

Ton coeur est épuisé,
toujours plus lourd
sous le poids des secrets.
Le chemin, vieux d’autant d’années,
comptent tes pas –
de plus en plus rares et hésitants.

Ton dernier pas,
au moment terminus
de l’heure ultime...
Devant toi – enfermé
sans cadenas ni loquet
le même MYSTÈRE démesuré.


PETRU FǍGǍRAŞ



IUBIRE

Sărutul sărat
al buzelor tale
îmi cântă-n amintire
o tainică chemare,
raza de lumina
sǎrută
lacrima din val
iar ochi mei
presară rouă !...
şi curg încet
zi de zi,
iar mâine
ca şi ieri,
voi sângera
sau voi iubi !...


AMOUR

Le baiser salé
de tes lèvres
réveille en moi le souvenir
d’un appel secret,
le rayon du soleil embrasse
la larme du flot
et mes yeux
saupoudrent de rosée!...
et coulent doucement
jour après jour,
demain,
comme hier,
je vais saigner
ou j’aimerai !...


Traducerea versurilor în limba francezǎ de Virginia Brǎescu, Mediatorul cǎrţii: http://mediatorulcartii.blogspot.com

PETRU FĂGĂRAŞ – CENACLUL LITERAR "LUCIAN BLAGA" - SEBEŞ

PETRU FĂGĂRAŞ – INTERSECŢIA VOCAŢIEI

sau CERNEALA PREŢIOASĂ A IUBIRII


Maria Diana Popescu, Agero

Asumîndu-şi existenţa sub forma cunoaşterii poetice, Petru Făgăraş vine cu pas apăsat către cititorul modern, considerîndu-l un fel de partener colocvial. Lui i se adresează inspirat, oferindu-i leacuri scumpe sau otrăvuri cu sfinţite reflexe. Gîndirea, inspiraţia, trăirile poetului se întîlnesc în Ora noastră, ora căutătorilor de frumos, în care vîrful peniţei încrustează, moleculă cu moleculă, o etapă a evoluţiei sale intelectuale. Mai ales în asemenea ore se nasc versuri decisive, oricît de libere, totuşi sensibile, calde, într-o plăcută osmoză, ca aceea a unui dans superior. Poemele respiră prezenţa afectivă şi curăţenia unui suflet prieten cu iubirea, cu tristeţea şi cu singurătatea. Limbajul, cu tropii esenţiali, pare un ecou ce întinde punţi de comunicare trupului mergător al timpului, dinspre trecut spre cel al anticipării: „Mă cheamă fiul/ nenorocului,/ ursitoarele bune,/ m-au pierdut la cărţi./ Mă bat cu pumnii,/ în pieptul destinului./ pe strada mea curg râuri/ de lapte şi miere/ şi venin la …liber./ recomandări nu am,/ decât clipocitul clepsidrei.” Versul răbdător, asemenea unei cămile încărcată de greutăţi, trece deşertul spre locuri neumblate încă, un poem respiră cu aburul celuilalt logodna între metaforă şi echilibru: „Am călătorit prin vârste,/ Vremelnic, în straie/ de prinţ şi de nomad,/ La praguri de răscruci,/ în tunetul anilor,/ m-a atins tăcerea visărilor/ şi te-am întâlnit pe Tine.”

O desprinderea de teluric, o înălţare în straturi pure, poetul aspiră liric la învecinare cu nemărginirea: „căutând cărările grădinii tale,/ adorm la marginea norilor/ scuturaţi de păsări…/ Mă prefac apoi în vârfuri de degete/ ca să-ţi ating părul,/ în clepsidră de frunze uscate,/ ca să-ţi ating timpul/ şi să mă sting în văpăi./ Vremea din nuci se cojeşte/ şi vântul se-aşează pe mâini, iar când ploaia piaptănă fumul/ eşti dorul din mijloc de drum.” Petru Făgăraş mizează pe forţa versului de a surprinde psihologia cititorului. Această stare plină de afecţiune, durează pînă la cerneala preţioasă a iubirii, cu cele mai romantice străzi, pe care poetul umblă ore în şir, cufundat în miresme, fără a cădea în vreo prăpastie: „femeie,/ curcubeu,/ te-mbrăţişez cu norii mei,/ cu florile, cu iarba,/ cu cristalinul apei din Valea Frumoasei/ şi cu toţi stejarii din fiinţa mea.”

Teama este prezentă şi ea, dar cu un accent pozitiv, corelată cu sentimentul speranţei, în ciuda tristeţii care pare pe alocuri să devină cronică, liricul cald reînvie ca modalitate originară de asumare a microuniversului în care trăieşte şi în raport cu care se află în perpetuă întrebare: „Curg încet/ zi de zi,/ iar mâine/ ca şi ieri,/ voi sângera/ sau voi iubi.” Petru Făgăraş pare scufundat într-un izvor ce instituie, prin imagine, armonia personanţei sale şi, cred, se trezeşte curat, ingenuu (însuşiri pe care şi le va păstra pînă la capăt, aper) într-o atmosferă de accentuată sensibilitate. Punct de convergenţă, născut din nevoia de a exprima sentimentele în mulajul muzical al lumii, eul liric este pentru Petru Făgăraş transindividual, răsunînd din abisul existenţei sau din cel al irealităţii: „M-am ghemuit/ ca o sămânţă în pământ…/ mi-au încolţit degetele…/şi gura…şi ochii./ mâini străine/ mă smulg/ şi pierdut/ în cleştele lor, plâng,/ plânsul pământului”. Sensul de clişeu al cadrelor poetice (clişeu compoziţional, de imagine sau de inspiraţie), itinerarul poemelor, constituie un fel de gramatică ce ordonează substanţa discursivă. Curcubeie, stele, doruri, lacrimi, ape cristaline, gînduri, şoapte, dimineţi, petale, nori, fluturi, ploi, muze, întrebări, aşteptări, vise, îmbrăţişări, abisuri, întreaga recuzită reprezintă dorinţa poetului de a anexa cunoaşterii alte tărîmuri dragi firii sale, nu prin dilatarea discursivă a unei irealităţi, ci prin explorarea unor nivele mai profunde ale realităţii: „Mi-e sufletul/ rai încolţit/ şi izvor./ durerile tale/ se varsă în mine./Miresma iubirii/ În ceruri se vinde./ Iar Dumnezeu/ ne-a transformat aripile în mâini/ ca să putem iubi.”

Transferînd idei de la o interioritate la alta, articulînd în comun universul lăuntric cu realităţile date, poetul resemnifică orizontul său, cu tot atîta sensibilitate şi profunzime. În toate, iubirea, ca intermediar între real şi discurs, mizează pe forţa de expansiune a cuvîntului, prezidînd din umbră ornarea şi curgerea poemelor, eliberîndu-l pe poet din lanţul unor cauzalităţi: „Poeta mea/ mai frumoasă ca Valea Frumoasei,/ deschide încuietoarea mirosului din flori,/ să pot veni în urma ta/ să mă închin poemului ce doare, cum doare rugina din frunza pădurii./ Te-aş lua din oglinda frânturilor de gând/ Încet te-aş aşeza în palmă, să-mi ghiceşti drumul pe care voi urca la tine./ Dar tu te-ai risipit în anotimpuri,/ în gândul meu de la apus/ te aştept la singura ieşire/ în CUVÂNT.”

Un bine venit demers creator de (re)autentificare a raportului poet-univers sau mai degrabă o necesitate de extindere a cunoaşterii pe care numai limbajul poetic i-o poate oferi. Ora noastră este, aşadar, tărîmul capabil să suporte intersecţia vocaţiei creatoare a autorului cu cea a receptorului; este unghiul unei identităţi lirice aflată în evoluţie şi evaluare de sine. Pentru că vorbim despre un eu liric simbolic şi independent, indubitabil vorbim despre eul unui stilist rafinat: „deplinul întuneric,/ lumina o conţine/ şi-n muta disperare,/ tăcerea e cuvântul,/ nefericirea însăşi,/ cuprinde fericirea./ Iluzia supusă, ascunde adevărul./ Sunt trecător prin lume/ Şi veşnic/ În clipa REGĂSIRII.”


Maria Diana Popescu, Agero

http://www.agero-stuttgart.de/