Imi plac foarte mult brandurile senzoriale. De ce? Sunt multe raspunsuri care-mi vin rapid in minte. Cred insa ca, dincolo de aceste raspunsuri rationale si constiente, exista explicatii inconstiente mult mai puternice. Raspunsuri care tin mai putin de inteligenta intelectuala si mai mult de celelalte inteligente : emotionala, spirituala, sociala, estetica, practica, kinestezica.[1] Fiecare isi gaseste propriile raspunsuri daca isi pune intrebarile potrivite. Cum? Raspunsul e vanare de vant...
Cartea Branduri senzoriale m-a surprins atat de profund si placut incat n-am mai stat prea mult pe ganduri si am actionat. Inspirata? Norocoasa? Da, pentru ca mi-am creat inca o sansa de a ma (re)intalni in comunicare cu ceea ce-mi place. Impacul intalnirii? Frumusetea imperfecta a algebrei senzoriale cand 2+2 nu mai vor sa faca 4. De ce? Pentru ca visul matematicii este sa fie tradata ca sa-si poata cobori „mintea in suflet” si sa devina poezia ce danseaza cu cifrele pe muzica sferelor! Rezultatul? Vorba poetului Nichita Stanescu: „Ceva mult mai inalt si mult mai curand”: 2 + 2 = 5. M-am reconectat altfel la universul poeziei pentru a ma (re)intalni in comunicare cu Nichita Stanescu. Va invit la o intalnire cu „altfelitatea” [1] pentru a descoperi cum infidelitatea „necuvintelor” va inspira sa fiti si mai fideli, prin modestia si frumusetea personalitatii hipercomplexe.
Mai multe despre simplitatea complexa a brandurilor senzoriale in curand pe www.brandurisenzoriale.ro. Un proiect SMILE 21 +
[1] Vezi teoria lui Howard Gardner de la Harvard despre inteligentele multiple
[2] Vezi Carmen Bulzan (2009), Videoclipe, ed. Prier, Drobeta Turnu Severin
©Virginia – Smarandita Braescu
Centrul de Training, Consultanta si Mediere
SMILE 21 +: www.smile21.ro
E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.
Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, până când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu