Concursul « Timpul iubirii »

Concursul « Timpul iubirii »
Prima editie : Prieteni de suflet
28 martie – 13 mai 2010


Centrul de Training, Consultanta si Mediere (CTCM – proiectul Mediatorul cartii), Atelierele de creatie ale poetei Angela Baciu si editura Ascendent va invita la prima editie a concursului „Timpul iubirii”, cu tema Prieteni de suflet.

Versurile unui cantec interpretat de Beatles exprima foarte bine tematica, esenta si motorul concursului „Timpul iubirii”: „All you need is love... it’s easy” (N-ai nevoie decat de dragoste… E simplu.”)

De-a lungul vietii, ne intalnim in comunicare cu multe persoane, insa putine sunt cele care ne ating si sufletul. Avem o lista lunga de prieteni, dar una foarte scurta cu prieteni speciali, de suflet. Ce fericiti suntem cand atingerea iubirii ne inalta sufletul si spiritul! Stim atunci ca cineva acolo sus ne iubeste si ne simtim binecuvantati de Dumnezeu pentru persoanele si lucrurile pe care le avem in viata noastra.

Un prieten foarte drag si special, de suflet, mi-a spus ca atunci cand doua suflete se intalnesc si se ating in comunicare, in punctul lor de intersectie se naste o STEA. Ne intrebam atunci: De ce a vrut Dumnezeu sa ne atingem sufletele? Daca ne ascultam vocea interioara vom gasi raspunsul potrivit si astfel STEAUA isi gaseste numele intr-o comuniune ce extinde comunicarea, realizand conexiuni profunde la nivelul fiintei, echilibrandu-ne si armonizandu-ne plenar (mental, fizic, emotional si spiritual). O astfel de relatie este atat de rara, de aceea avem sentimentul ca traim MINUNEA in care suntem in totalitate noi insine si in contact totodata aici si acum cu celalalt.

Care este sensul iubirii? Sa dai nastere la ceva si sa muncesti ca sa faci acel ceva sa creasca. Sa crezi in tine, in celalalt, in puterea relatiei si energia sa creativa, sa-ti trezesti inima si sa o lasi sa calatoreasca pe calea iubirii constiente, cand viziunea comuna si practica includ calitati noi ce orienteaza cresterea spre a oferi si celor din jur inspiratie, bunatate, curaj, cunoastere, compasiune, intelepciune. Calea iubirii constiente se extinde astfel in cercuri tot mai mari, dand un sens vietii noastre, ajutandu-ne sa ne dezvoltam potentialul propriu si calitatile cele mai frumoase, contribuind totodata la dezvoltarea celorlalti.

Daca aveti unul sau mai multi prieteni speciali, pe care-i apreciati foarte mult si care, intr-un fel sau altul, v-au atins sufletul, va invitam sa participati la concursul „Timpul iubirii” pentru a ne impartasi cum anume intalnirea cu ei v-a marcat intr-un mod pozitiv si profund existenta. Daruiti-le mesajele dvs. de multumire si recunostinta pentru atingerea iubirii lor! Care ar fi acestea?


- Creatiile pot fi in versuri sau proza, trebuie sa fie originale si sa nu mai fi fost publicate in alta parte;

- Nu exista limita de varsta;

- Pentru a va inscrie in concurs, trebuie sa ne trimiteti minim o creatie;

- Fiecare participant, daca doreste, poate sa se inscrie in concurs cu mai multe creatii;

- Creatiile si datele de contact ale participantilor (nume si prenume, varsta, profesie, adresa de mail, telefon, adresa postala) se trimit pe adresa de mail concursurismile21@yahoo.com, in perioada 28 martie - 1 mai 2010.

- Rezultatele concursului vor fi anuntate in data de 13 mai 2010.


Lansam concursul „Timpul iubirii”, pe 28 martie 2010, de Sarbatoarea Sfanta a Floriilor, ce ne aminteste de intrarea Mantuitorului Isus Hristos in Ierusalim... eveniment mediator in calendarul crestin, care ne (re)invita sa ne coboram mintea in inima, cel mai lung pelerinaj al vietii noastre...

Impartasind aceeasi Iubire pentru Carte, premile concursului „Timpul iubirii” sunt oferite de sponsorii si partenerii nostri, a caror identitate o vom dezvalui pe parcurs.

Prima editie a concursului „Timpul iubirii” se desfasoara in perioada 28 martie (Duminica Floriilor) – 13 mai 2010 (Inaltarea Domnului), cu tema Prieteni de suflet. Partenerul acestei prime editii este editura Ascendent, care in martie 2010 a implinit 5 ani de existenta. La multi ani!

In aceasta prima etapa, creatiile premiate vor fi publicate pe blogul Mediatorul cartii (in curand si www.mediatorulcartii.ro) si pe site-ul editurii Ascendent. Premiantii vor primi pachete cu carti oferite de editura Ascendent si poeta Angela Baciu. Multe alte surprize legate de desfasurarea concursului si premiile oferite de alti sponsori si parteneri o sa vi le dezvaluim pe parcurs... Va asteptam cu drag alaturi de noi in aceasta calatorie!

Echipa de proiect

Concursul „Timpul iubirii”© CTCM – Mediatorul cartii, Atelierele de creatie ale poetei Angela Baciu si editura Ascendent.
© Programul educational SMILE 21 + (Strategii de Mediere pentru Inovatie si Leadership in Educatie)

Entropia durerii – până mai ieri – ghilotină” de Cezarina ADAMESCU

ANGELA BACIU-MOISE, „De mâine până mai ieri, alaltăieri”, Editura LIMES, Cluj-Napoca, 2007

Prezenţă frapantă în peisajul liricii actuale, din toate punctele de vedere, Angela Baciu ştie să-şi valorifice calităţile, resursele, datele esenţiale primite la naştere, talantul ce i s-a dat să-l sporească, să-l pună în valoare, să-l facă să strălucească. Şi poate că în aceasta constă adevărata sa artă, în a şti să se aşeze în lumina cea mai favorabilă, cea mai prielnică. Şi, o dată cu persoana sa, aşază şi lucrurile din jur, şi oamenii, după un scenariu prestabilit, astfel ca imaginea, decorul să prevaleze asupra sentimentului.

De ce atâta nevoie de imagini exterioare? Trebuie să ai curajul să sapi adânc, ca să dai de plămada aceea de inefabil, rămasă genuină. Şi totuşi, atâtea văluri acoperă adevăratul chip, încât devoalarea devine anevoie de înfăptuit. Dar ce vei descoperi, merită osteneala. Şi stratul de fard şi voalurile au rostul lor. Ele acoperă vulnerabilitatea. Dacă treci de barierele emoţionale pe care le simţi ridicate în preajma sa, poţi descoperi o persoană caldă, generoasă, deschisă, comunicativă, stenică.

Angela Baciu-Moise are abilităţi creative certe, aşa cum s-a vădit în volumele precedente, intens mediatizate şi apreciate de critică. O dimensiune în plus, dimensiunea suferinţei, se relevă cu acest al 13-lea volum de versuri, suferinţă ce capătă valenţe noi în universul trăirilor poetei : „durerea nu este insuportabilă pentru că e ascuţită,/ ci pentru că e permanentă, nu se moare din asta,/ trăim, luptăm” („Astă zi de luni”). Asta te face să simţi mai acut bucuria lucrurilor simple, fireşti, necesare, dar ignorate până atunci. „Durerea însăşi e necesară pentru a simţi bucuria că nu te doare nimic” –spunea un clasic român.

Iar Jose Martì, spunea : „Dintr-o rană mai cumplită, iese versul mai frumos”. Şi îndeobşte, orice suferinţă te fortifică, mai ales dacă e oferită ca jertfă, având drept consecinţă : „nu mă justific, am, dacă nu/ cel mai frumos atunci sigur cel mai călit suflet/ din toate câte au fost şi sunt…” („Astă zi de luni”).

Un remember scris cu majuscule direct pe suflet, o ciudată înstrăinare de sine, un spaţiu pustiu în care s-art putea aşeza din nou, ca la început, credinţa şi amintirea, doi piloni pe care se sprijină sufletul vânzolit de angoase, spaime, durere, frustrare, pierderi ireversibile.

Discursul său a părăsit spiritul de frondă şi mai curând „se agaţă”, are nevoie de un confesor, de un umăr, de urechi şi de ochi, de mâna aceea răcoros de fierbinte, încăpătoare şi fermă în care căuşul palmei sale să se cuibărească. Şi mai ales, de un trup viu, armonios, primitor, ca să-şi demonstreze că mai există încă. Pentru atunci când totul se clatină în jurul său, când până şi punctul de sprijin devine alunecos, pământul se cască, bolta cerească se năruie. Volumul de faţă este un veritabil jurnal liric, monolog interior, confesiune de tip solilocvial, din care elementul emoţional nu lipseşte. În care se regăseşte eul zbuciumat, tulbure, neliniştit, anxios, căutând o ieşire din hăţişul existenţial.

Iminenţa unor intemperii devine obsedantă : vine ploaia, fulgerul, nori ameninţători, vânt puternic. Stai în preajmă!

Iar când totul se vădeşte a fi efemer, doar amintirea, ecoul, străfulgeră apele minţii. Consideraţii, impresii, ecouri, ce licori din prafuri de meteori puse din timp la dospit pentru posteritate! Câte o fărâmă din mângâierea de ieri, mai pătrunde şi în tainiţele cărnii, dar vai, atât de stranie, de îndepărtată! Până la urmă, nostalgia îşi cucereşte spaţiul îndreptăţit. Nimic care să se ridice deasupra? Nimic care să dăinuie? Carnea uită, dar sufletul, nu… Memoria cărnii, a trupului bucurându-se de voluptăţile şi binefacerile dragostei trupeşti, ori această memorie e atât de scurtă! Nu poţi simţi deliciile cărnii după zece-douăzeci de ani, dar un simţământ rămâne genuin, ori poate numai adierea blândă răvăşind cămările inimii. Din aceste cămări răbufnesc stoluri migrând în abisul hârtiei, fără punct, fără virgulă, cine să mai aibă aminte de ele? – într-un haos sublim – cuvintele – ciocuri de păsări ciugulind din carne şi bând sângele tău cu voluptate şi doar Numele Domnului, caligrafiat pe azur, cu majuscule.

Fără mirări-întrebări, în această zbatere continuă numită viaţă – singura ocazie pe lumea asta – cum spunea o poetă poloneză. Poeme – gânduri sălbăticite, plete vânzolite de vânt, himere… Dacă până nu demult Angela Baciu-Moise s-a îndreptat spre Dumnezeu cu spatele, acum, întoarsă cu faţa, încearcă să facă primii paşi, învaţă să meargă, se poticneşte, o ia de la capăt, şi Isus a căzut de trei ori sub povara crucii. Dumnezeu a trecut pe la ea prin odaie. Învaţă să-şi poarte durerea cu seninătate, chiar conştientă de marea demnitate care i s-a conferit : aceea de creştin. E ca un temerar care se avântă să descopere noi ţinuturi, curios să cerceteze, conştient de condiţia noastră de pelerini şi pribegi pe aceste ţinuturi, în această viaţă, dată nouă spre custodie şi bună gospodărire.

„Da, am un destin cu uşa întredeschisă – / să rămân, să ies, spectator în fotoliul din sufragerie,/ călător de profesie, vorba poetului.// Da, am un destin cu uşa întredeschisă.”(„Poem”).

Cu zece ani în urmă, un redactor, poet de la Porto Franco, mărturisea, în scris, că atunci când o vede pe Angela, atât de elegantă şi frumoasă, cu pletele curgându-i râu pe spate şi încadrându-i pomeţii perfecţi, cu gura ca o piersică pârguită, îi vine să intre cu capul în fişetul metalic. De altfel ea are conştiinţa propriei prezenţe şocante şi nu ezită s-o afişeze, fără ipocrizie, prin tot ce face, e starea ei de a fi : „e firesc să-mi iubesc/ tinereţea pentru că încetul cu încetul o pierd se duce precum/ copilăria. Eram atât de frumoasă(…) îmi trec mâna prin părul/ lung negru brăţările zornăie aproape erotic mişc părul ca pe o coamă sălbatică.”


Poeta scoate la iveală o recuzită din care nu lipsesc durerea, singurătatea, boala, nostalgia timpului ireversibil, amintirile, tăcerea, abisul, moartea, depresia. Ea percepe durerea în trepte : „ atâta durere am strâns în mine că moartea-mi pare ireală nu/ mă mai sperie asta înseamnă să trăieşti” („O zi în cafenea”).

Mesajul subliminal coincide cu dimensiunea spirituală, cu acele trepte ale sinelui străbătute una câte una spre Înălţimile la care cu toţii tindem : „”Pe vremea aceea, demult, nu credeam/ în NIMIC” („Întreabă-mă despre frică”). De asemenea, ies în evidenţă dimensiunea şi treptele păcatului : „nu ştiam ce înseamnă / ISPITA! („Întreabă-mă despre frică”). Apoi : „mă dureau încheieturile mâinilor,/ atunci parcă am îngropat toată/ INOCENŢA – tangoul copilăriei” („Întreabă-mă despre frică”).

Treptat cerul interior se înseninează, lucrurile se limpezesc : „Ai vrea să risipeşti toate umbrele trecutului/ şi ştii, trebuie/ să tăvăleşti URA prin praf,/ s-o calci în picioare, (…) apoi să te ridici senină,/ să nu mai laşi pe nimeni să răscolească rana,/ să dai drumul sângelui să rodească şi/ în faţa lui Dumnezeu singuri să ne rugăm.” („Jocul”). Şi acest temei al rugăciunii rămâne după toate valurile ridicate în faţă. Nu lipseşte revolta în acest drum spiritual : „Cu ce plătim durerea, acele cruci de piatră/ răsturnate peste mormintele vechi?” („Jocul”).

Un stil deja format, dezgolit de metafore, cu un vers liber, orchestraţie amplă şi totuşi, fără desfrâu verbal, o concentrare a expresiei care are ca miez de foc lucrul mărunt, banal, gestica obişnuită. Sfântul Augustin spusese : „Mă tem că trece Dumnezeu pe lângă mine cu harul său şi că nu se mai întoarce”.

Angela Baciu-Moise a ales, pe frontispiciul volumului său de versuri cuvintele Măicuţei Tereza de Calcuta : „Ştiu că Dumnezeu nu-mi va da ceva ce nu pot duce. Îmi doresc doar ca El să nu aibă atâta încredere în mine.” Conştientă de rostul său în această lume, Angela Baciu-Moise construieşte, clădeşte, o lume pentru mâine din cioburile lui ieri şi alaltăieri, pentru ca urme de temeinicie pentru cei care au fost, sunt şi vor fi. Prin poezia sa ea a descoperit expresia iubirii care nu este altceva decât expresia lui Dumnezeu. Ceea ce nu e puţin lucru, dimpotrivă.

,,Entropia durerii – până mai ieri – ghilotină” de Cezarina ADAMESCU

Lansarea Revistei Medierea si a Ghidului de Mediere

Carti in dar cu drag si recunostinta (2)

Prietenilor de la Cenaclul literar "Lucian Blaga" din Sebes - Alba, le multumesc din inima pentru cartile daruite si gandurile frumoase! Cu drag, le-am mediat si eu o surpriza.

De mâine până mai ieri, alaltăieri - Angela Baciu - Moise

“DE MAINE PANA MAI IERI, ALALTAIERI” este jurnalul unui martor al suferintei celuilalt. Strategia textuala implica acumulari de gesturi, cuvinte, taceri, strigate reprimate, care induc senzatia de mecanica a zilelor si noptilor, opresiva pana la alienare, incursiuni in trecutul comun si proiectii intr-un viitor incert, erodate sistematic de sentimentul incertitudinii si provizoratului.
Poeta isi refuza efuziunile sentimentale, dar si orice pornire cinica. Atitudinea ei este mai degraba de sorginte stoica, una dintre imaginile-efigie ale cartii fiind aceea a femeii care nu plange, (carte dedicata, in memoriam, sotului ), inchisa ermetic intr-o crisalida care poarta marcile tari ale frumusetii, durerii si singuratatii.
...“De maine pana mai ieri, alaltaieri” este o carte unica, in care notatia cruda este bulversata adeseori de izbucniri vizionare: ea are frumusetea paradoxala a descantecului si forta teribila a unui exorcism...” (Mircea PETEAN)

POEM (1)
“Cu ochiul pătat de pământesc” (Kafka)
Să mă închid aş vrea în gânduri sălbăticite
mâine este azi, aşa spun mereu asemeni unei
fiinţe abisale să simt fiorul aş vrea
odată cu sângele - un contur, o linie,
ceva mult mai aproape.
Ei da, eram o tăcere, erai o tăcere,
recunoşteai - TU nu mai erai acolo,
renunţasem. cu memoria palmelor ascultă cum
bate vântul de martie a desprimăvărare.
Citesc Poe şi din când în când mai
trece Dumnezeu prin odaie. Mă priveşte
apoi închide fără zgomot uşa,
imi spun trebuie să învăţ să merg
pe drumul cel mai bun ‘mergi, nu te uita peste umăr,
nu striga, oricum nu te aude nimeni ‘
şi aşa aruncam cu furie cu mine
în înaltul cerului, căzând apoi pe
genunchii ploilor rotunjiţi de timp.
am învăţat să iubesc…puţin câte puţin,
puţin
câte
puţin...
m-am lăsat risipită în toate
anotimpurile mă ştergeam pe frunte
de tristeţe. aş fi umplut cu ea şi Dunărea şi pustia.
carnea vineţie ţipă,
pumnul se strânge a ameninţare
« bărbia dreaptă »,
îmi spun, « trece timpul ».
pe lângă mine soarele se prelinge iar,
am mai pierdut o zi. ce vreau să spun ?
cum mă regăsesc după…douăzeci de ani ?
sau mai mulţi ?
N-AM CERUT NIMĂNUI NICIODATĂ NIMIC.
Da, am un destin cu uşa întredeschisă -
să rămăn, să ies, spectator în fotoliul din sufragerie,
« călător de profesie » vorba poetului.
da, am un destin cu uşa întredeschisă.
martie 2006, Galaţi

De unde vine primavara?

In activitatea mea de inspector scolar, ma simt ca un cautator de diamante si chiar gasesc nestemate ascunse in scolile de la oras si de prin sate. Iata ce am gasit saptamana aceasta la Scoala de Arte si Meserii din satul Helegiu, jud. Bacau.

De unde vine primăvara?

Primăvara ţine din pământ,
Trebuie să mă credeţi
Pe cuvânt!
Firul subţire
De ghiocel
Sună din clopoţel
Şi adună
Toate razele de lumini
La noi în grădini!
Eu zic că primăvara vine
Din ochii tăi
Către mine!
Şi îndreaptă spre stele
Zboruri fragile
De rândunele,
Ia curcubeie de flori
Şi le agaţă prin nori,
Apoi pune lumini,
Să ştii.
În ochi cuminţi de copii!

Vârlan Georgiana – clasa a VIII a
Grigoraş Carmen – clasa a VII a
Prof. Paunescu Maria
Şcoala de Arte şi Meserii Helegiu, jud Bacău

Leadership creativ

Sunt cea mai bogata femeie

La invitatia parintelui Romeo si a d-nei prof. dr. Violeta Apostu, directoarea Liceului Teologic "Fericitul Ieremia" din Onesti, astazi, 5 martie 2010, Sofia Vicoveanca a fost in mijlocul nostru. Ma bucur ca am putut sa raspund si eu invitatiei si am fost prezenta la eveniment. Un cadou minunat pentru 8 martie - Ziua femeii, pe care Sofia Vicoveanca ni l-a oferit anticipat, cu mare drag, din sufletu-i curat, nobil si bogat si de dalba ninsoare a iernii, astazi mai frumos ca oricand, la ONESTI, daruit si mediat...

"Sunt cea mai bogata femeie,
Am plaiul drag la indemana
Sa-l cant, ca-i soare, ori furtuna,
In fiecare zi din saptamana
Si-mbrac ce-i mai frumos sa-mi steie
In lumea asta trista si nebuna.

Sunt cea mai bogata femeie,
Am sufletele voastre-n palma
Si lacrima sfioasa, de sub geana,
Atunci cand, din adanc, dorul te cheama,
Ca-i dor de prunc, ori de iubit, sau dor de mama.

Sunt cea mai bogata femeie,
Am amintiri duioase si multe, multe flori,
Ce mi le-ati daruit si m-ati impodobit adeseori,
Visez la ele-n nopti albe, pana-n zori,
Sunt cea mai bogata femeie,
Cea mai bogata dintre muritori."

(Sofia Vicoveanca, TAINE in adanc pastrate, Celestin Suceava, 2009)

Sofia Vicoveanca si preotul Romeo

Sofia Vicoveanca si prof. dr. Violeta Apostu

Sesiunea de autografe

FESTIVALUL INTERNAŢIONAL „LUCIAN BLAGA”

FESTIVALUL INTERNAŢIONAL „LUCIAN BLAGA”

EDIŢIA a - XXX
7 – 9 MAI 2010

În contextul Festivalului se organizează următoarele concursuri naţionale (devenite tradiţionale):

1. CONCURSUL DE CREAŢIE LITERARĂ - deschis tuturor creatorilor, membri sau nemembri ai uniunilor de creaţie, elevilor şi studenţilor din ţară. Poeziile şi eseurile (maxim 10) trimise la concurs, vor fi dactilografiate la două rânduri şi vor purta un motto, acelaşi cu cel de pe plicul ce conţine datele biografice ale autorului.

2. CONCURSUL DE ARTĂ PLASTICĂ ŞI EX-LIBRIS – se adresează tuturor artiştilor plastici, membri sau nemembri UAP, elevilor şi studenţilor din ţară.
Dimensiunile lucrărilor, şi ne referim în primul rând la portretistica lui Lucian Blaga, rămân la aprecierea fiecărui creator şi vor fi circumscrise, în mod special, lirismului şi mitologiei blagiene.

Lucrările concursurilor vor fi trimise pe adresa:
Centrul Cultural „Lucian Blaga”, cod poştal 515800, B-dul Lucian Blaga, nr.45, Sebeş, jud. Alba până la data de 20 aprilie 2010, data poştei, însoţite de fişa personală a creatorului.

Juriile celor două concursuri vor fi formate din istorici, critici literari şi de artă, specialişti, reprezentanţi ai instituţiilor organizatoare şi vor acorda premii în bani, dar şi ale revistelor şi societăţilor literare, ale unor Edituri, rezervându-şi dreptul de a acorda sau nu unele premii.

Menţionăm că lucrările primite vor apărea în revista „Paşii Profetului” sau „Caietele Blaga”, iar după jurizare materialele vor rămâne în patrimoniul festivalului.

Comisia de organizare

Contact: CENTRUL CULTURAL „LUCIAN BLAGA”SEBEŞ
B-dul Lucian Blaga; Nr. 45; Cod 515800; Jud. Alba;
Tel : 0258/ 732939; Fax: 0258 / 732844
E-mail: cclb_sebes@yahoo.com

Multumim pentru colaborare d-lui Petre FAGARAS si celorlalti membri din comisia de organizare a FESTIVALULUI INTERNAŢIONAL „LUCIAN BLAGA” ! SUCCES!