Concept complex şi controversat, conflictul a devenit un fenomen la modă, „un rău necesar”, parte integrantă a vieţii noastre. Aproape că nu mai există zi în care să nu auzim despre conflicte sau să le experimentăm. Trăirile, strategiile de soluţionare şi sensul unui conflict diferă de la o persoană la alta şi de la o instituţie la alta.
Managementul conflictului, alături de celelalte funcţii ale managementului, a devenit o prioritate a managerilor, care sunt preocupaţi să dezvolte la angajaţii lor congruenţa interpersonală, astfel încât conflictele să nu afecteze funcţionarea economică şi socială a organizaţiilor.
Mi-am propus sa vă prezint în continuare câteva exemple de abordare a conflictului în literatura de specialitate românească. Lucrări foarte bine documentate, utile atât specialiştilor cât şi publicului larg, au apărut în ultimii ani şi în România. Iată trei exemple:
În viziunea psihologului Marius Milcu (vezi Psihologia relaţiilor interpersonale. Competiţie şi conflict, ed. Polirom, 2005), conflictul reprezintă, precum faţa şi reversul unei medalii, atât un imbold al dezvoltării sociale, cât şi un coşmar al relaţiilor interumane. Autorul abordează psihologia relaţiilor interpersonale între competiţie şi conflict şi concepe un experiment ingenios pentru a verifica dacă agresiunea, care este specifică conflictului, este prezentă şi în competiţie. La început de mileniu, conflictologia, ca ştiinţă modernă a conflictelor, evoluează într-un ritm rapid şi tinde să devină o disciplină de sine stătătoare. Afirmându-se tot mai evident ca un factor de progres, conflictul permite restaurarea comunicării, restructurarea sistemelor de valori ale părţilor, precum şi flexibilizarea şi energizarea structurilor sociale.
O viziune pozitivă asupra conflictului ne prezintă şi prof. univ. dr. Ana Stoica – Constantin în cartea Conflictul interpersonal (ed. Polirom, 2004)). O abordare constructivă a conflictului poate contribui la dezvoltarea noastră personală şi la revigorarea relaţiilor interpersonale. Informaţiile teoretice foarte bine structurate şi numeroasele aplicaţii practice conferă cărţii calităţile unui manual sau ghid în situaţii de conflict. Lucrarea conţine clarificări conceptuale, informaţii despre sursele şi tipologiile conflictelor, instrumentele de prevenire şi metodele de rezolvare a conflictelor, procesul rezolvării conflictului, structurile cadru de rezolvare a conflictului, precum şi despre modalităţile de eliberare de tensiunea emoţională postconflict.
Un studiu recent despre negociere şi mediere din perspective psihologice a fost realizat de universitarul Ştefan Boncu (vezi Negocierea şi Medierea. Perspective psihologice, ed. Institutul European, 2006), care prezintă negocierea şi medierea ca pe un prilej de empatizare şi cooperare, invitându-ne să reflectăm asupra atitidinii noastre faţă de negociere. Modul în care vedem soluţia, partenerii şi rezultatul pe care dorim să-l obţinem face diferenţa între abordarea distributivă (câştig – pierdere) şi cea integrativă (câştig – câştig) în negociere. Autorul subliniază importanţa examinării atente a intereselor declarate şi subiacente ale părţilor pentru a putea realiza cea mai avantajoasă înţelegere posibilă. Negociatorii cooperanţi sunt orientaţi spre rezolvarea de probleme (problem-solving), care presupune schimbul de informaţii despre interese şi părţi. Această abordare permite identificarea posibilităţilor de integrare oferite de situaţia conflictuală, contribuind la reaşezarea relaţiei pe baze mai trainice.Studiind lucrările mai multor autori americani, autorul reuşeşte să identifice câteva puncte comune ale definiţiilor medierii. Dacă unele definiţii insistă pe rolul mediatorului în facilitarea stabilirii acordului, altele pun accentul pe tehnicile de mediere şi preocuparea mediatorului pentru integrarea intereselor.
În prefaţa lucrării, prof. univ. dr. Zoltan Bogáthz scrie că ne aflăm în faţa unei „lucrări excepţionale”, „prima lucrare de acest gen în literatura de specialitate românească.”
©Virginia-Smărăndiţa Brăescu
În prefaţa lucrării, prof. univ. dr. Zoltan Bogáthz scrie că ne aflăm în faţa unei „lucrări excepţionale”, „prima lucrare de acest gen în literatura de specialitate românească.”
©Virginia-Smărăndiţa Brăescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu